MARÓ adj. invar., s. n. 1. Adj. invar. De culoarea castanei coapte; brun-roșcat, castaniu. 2. S. n. Culoare maro (1). [Var.: marón adj. invar., s. n.] – Din fr. marron.

MARÓN adj. invar., s. n. v. maro.

MARÓ adj. invar. De culoarea castanei coapte; brun-roșcat, castaniu. ♦ (Substantivat, n.) Culoare brună-roșcată, castanie. – Din fr. marron.

MARÓN adj. v. maro.

MARÓ adj. invar. De culoarea castanei coapte; cafeniu, brun-roșcat.

maró1 adj. invar.

maró2 s. n., art. maróul; (nuanțe) pl. maróuri

maró adj. invar.

maró s. n., art. maróul; (nuanțe) pl. maróuri

marón adj. m., pl. maróni; f. sg. marónă, pl. maróne

MARÓ adj. invar. cafeniu, castaniu, (pop.) căcăniu. (De culoare ~.)

MARÓ adj. invar. Cafeniu. ♦ s.n. Culoare brună-roșcată, cafenie. [< fr. marron].

MARÓN, -Ă adj. Animal maron = animal domestic care a revenit în starea de sălbăticie. [< fr. marron].

MARÓ adj. inv., s. n. (de) culoarea castanei coapte; brun-roșcat, castaniu. (< fr. marron, it. marrone, germ. Marone)

MARÓN, -Ă adj. (despre animale domestice) care a revenit în starea de sălbăticie. (< fr. marron)

MARÓ adj. invar. Care are culoarea castanei coapte; de culoare brun-roșcată; cafeniu; castaniu. [Art. maroul] /<fr. marron

MARO adj. invar. cafeniu, castaniu, (pop.) căcăniu. (De culoare ~.)

Maron, fiul unuia dintre preoții lui Apollo, pe nume Evanthes. Prin tatăl său se trăgea din însuși zeul Dionysus și, datorită acestui fapt, era pomenit și în ciclul dionisiac. Maron i-a dăruit lui Odysseus faimosul vin cu care eroul a reușit să-l îmbete pe ciclopul Polyphemus.

a i-o trage la cercul maro expr. (vulg. – d. bărbați) a practica sexul anal.

ochi maro expr. anus.