marmorat definitie

2 intrări

13 definiții pentru marmorat

MARMORÁ, marmorez, vb. I. Tranz. A da aspect de marmură hârtiei, lemnului etc. prin anumite procedee tehnice. – Din marmoră (după fr. marbre).
MARMORÁT, -Ă, marmorați, -te, adj. Cu aspect de marmură. – V. marmora.
MARMORÁ, marmorez, vb. I. Tranz. A da aspect de marmură hârtiei, lemnului etc. prin anumite procedee tehnice. – Din marmoră (după fr. marbre).
MARMORÁT, -Ă, marmorați, -te, adj. Cu aspect de marmură. – V. marmora.
MARMORÁ, marmorez, vb. I. Tranz. A da aspect de marmură, colorînd materialul prin anumite procedee.
MARMORÁT, -Ă, marmorați, -te, adj. Cu aspect de marmură.
marmorá (a ~) vb., ind. prez. 3 marmoreáză
marmorá vb., ind. prez. 1 sg. marmoréz, 3 sg. și pl. marmoreáză
MARMORÁ vb. I. tr. A colora dând aspect de marmură (unui material). [< germ. marmorieren].
MARMORÁ vb. tr. a da aspect de marmură (unui material. (< germ. marmorieren)
A MARMORÁ ~éz tranz. (materiale) A face să capete aspect de marmură; a face să fie ca de marmură. ~ piatra de construcție. /Din marmură
marmorá v. a da hârtiei colori variate.
LA MÁRMORA-FERRÉRO, Alfonso, marchiz di (1804-1878), general și om politic italian. Ca ministru de Război (1848-1859), a reorganizat armata piemonteză. În Războiul Sardo-Austriac (1848-1849) s-a afirmat în bătăliile de la Pastrengo (3 apr. 1848), Borghetto și Peschiera (mai 1848). Comandant al armatei Piemontului (1855-1856) în Războiul Crimeii. Prim-min. al Regatului Sardiniei (1859-1860) și al Italiei (1864-1866). Comandant șef al armatei în Războiul Prusiano-Italo-Austriac, a fost înfrânt la Custozza (24 iun. 1866).

marmorat dex

Intrare: marmora
marmora verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: marmorat
marmorat adjectiv