Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

13 defini╚Ťii pentru marmorat

MARMOR├ü, marmorez, vb. I. Tranz. A da aspect de marmur─â h├órtiei, lemnului etc. prin anumite procedee tehnice. ÔÇô Din marmor─â (dup─â fr. marbre).
MARMOR├üT, -─é, marmora╚Ťi, -te, adj. Cu aspect de marmur─â. ÔÇô V. marmora.
MARMOR├ü, marmorez, vb. I. Tranz. A da aspect de marmur─â h├órtiei, lemnului etc. prin anumite procedee tehnice. ÔÇô Din marmor─â (dup─â fr. marbre).
MARMOR├üT, -─é, marmora╚Ťi, -te, adj. Cu aspect de marmur─â. ÔÇô V. marmora.
MARMORÁ, marmorez, vb. I. Tranz. A da aspect de marmură, colorînd materialul prin anumite procedee.
MARMOR├üT, -─é, marmora╚Ťi, -te, adj. Cu aspect de marmur─â.
marmorá (a ~) vb., ind. prez. 3 marmoreáză
marmor├í vb., ind. prez. 1 sg. marmor├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. marmore├íz─â
MARMORÁ vb. I. tr. A colora dând aspect de marmură (unui material). [< germ. marmorieren].
MARMORÁ vb. tr. a da aspect de marmură (unui material. (< germ. marmorieren)
A MARMOR├ü ~├ęz tranz. (materiale) A face s─â capete aspect de marmur─â; a face s─â fie ca de marmur─â. ~ piatra de construc╚Ťie. /Din marmur─â
marmorá v. a da hârtiei colori variate.
LA MÁRMORA-FERRÉRO, Alfonso, marchiz di (1804-1878), general și om politic italian. Ca ministru de Război (1848-1859), a reorganizat armata piemonteză. În Războiul Sardo-Austriac (1848-1849) s-a afirmat în bătăliile de la Pastrengo (3 apr. 1848), Borghetto și Peschiera (mai 1848). Comandant al armatei Piemontului (1855-1856) în Războiul Crimeii. Prim-min. al Regatului Sardiniei (1859-1860) și al Italiei (1864-1866). Comandant șef al armatei în Războiul Prusiano-Italo-Austriac, a fost înfrânt la Custozza (24 iun. 1866).

Marmorat dex online | sinonim

Marmorat definitie

Intrare: marmora
marmora verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: marmorat
marmorat adjectiv