MARMÍTĂ, marmite, s. f. 1. Vas mare (de metal) cu două toarte și cu capac, în care se transportă mâncarea caldă. 2. Scobitură formată prin eroziune în albia unui râu. – Din fr. marmite.

MARMÍTĂ, marmite, s. f. 1. Vas mare (de metal) cu două toarte și cu capac, în care se transportă mâncarea caldă. 2. Scobitură formată prin eroziune în albia unui râu. – Din fr. marmite.

marmítă s. f., g.-d. art. marmítei; pl. marmíte

marmítă s. f., pl. marmíte

MARMÍTĂ s.f. 1. Vas mare cu două torți, cu care se transportă hrana (mai ales în armată). 2. (Geol.) Scobitură circulară sau ovală săpată în roca dură a unui râu. [< fr. marmite].

MARMÍTĂ s. f. 1. vas mare cu două torți, cu care se transportă mâncarea caldă și apa (în armată). 2. scobitură circulară sau ovală săpată prin eroziunea în roca dură a unui râu. (< fr. marmite)

MARMÍTĂ ~e f. Vas mare cu două toarte, folosit pentru a transporta mâncarea caldă. /<fr. marmite