marker definitie

4 definiții pentru marker

MÁRKER, markere, s. n. Creion special, diferit colorat și fluorescent, cu care se subliniază anumite pasaje sau cuvinte într-un text. [Pr.: -căr] – Din engl. marker.
márker (creion) (angl.) [er pron. ăr] s. n., pl. márkere
MARKER [MÁR-CĂR] s. m. 1. genă mutantă cu efecte fenotipice detectabile, cu localizare cunoscută, care permite localizarea altor gene. 2. particularitate morfologică ce permite identificarea corectă a unui cromozom. ◊ cromozom diferit de omologul său printr-o asemenea particularitate. 3. factor de mare frecvență la suferinzii de o anumită afecțiune, servind pentru identificarea unei populații bolnave în cadrul populației generale. (< engl. marker)
MÁRKER (< fr.) subst. 1. Substanță ușor identificabilă datorită proprietăților sale (fluorescență, radioactivitate, afinitate pentru anumite țesuturi sau celule), introdusă în organism sau într-un produs organic pentru exploatări funcționale și morfologice precise (ex.: iodul radioactiv injectat în sânge se fixează în glanda tiroidă). 2. Factor genetic identificat. 3. Genă cu localizare cunoscută, al cărei efect face posibilă determinarea altor gene cu acțiune mai puțin evidentă.

marker dex

Intrare: marker
marker 2 s.m. substantiv masculin
  • pronunție: marcăr
marker 1 s.n. substantiv neutru
  • pronunție: marcăr