Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

4 defini╚Ťii pentru marker

M├üRKER, markere, s. n. Creion special, diferit colorat ╚Öi fluorescent, cu care se subliniaz─â anumite pasaje sau cuvinte ├«ntr-un text. [Pr.: -c─âr] ÔÇô Din engl. marker.
márker (creion) (angl.) [er pron. ăr] s. n., pl. márkere
MARKER [M├üR-C─éR] s. m. 1. gen─â mutant─â cu efecte fenotipice detectabile, cu localizare cunoscut─â, care permite localizarea altor gene. 2. particularitate morfologic─â ce permite identificarea corect─â a unui cromozom. ÔŚŐ cromozom diferit de omologul s─âu printr-o asemenea particularitate. 3. factor de mare frecven╚Ť─â la suferinzii de o anumit─â afec╚Ťiune, servind pentru identificarea unei popula╚Ťii bolnave ├«n cadrul popula╚Ťiei generale. (< engl. marker)
M├üRKER (< fr.) subst. 1. Substan╚Ť─â u╚Öor identificabil─â datorit─â propriet─â╚Ťilor sale (fluorescen╚Ť─â, radioactivitate, afinitate pentru anumite ╚Ťesuturi sau celule), introdus─â ├«n organism sau ├«ntr-un produs organic pentru exploat─âri func╚Ťionale ╚Öi morfologice precise (ex.: iodul radioactiv injectat ├«n s├ónge se fixeaz─â ├«n glanda tiroid─â). 2. Factor genetic identificat. 3. Gen─â cu localizare cunoscut─â, al c─ârei efect face posibil─â determinarea altor gene cu ac╚Ťiune mai pu╚Ťin evident─â.

Marker dex online | sinonim

Marker definitie

Intrare: marker
marker 2 s.m. substantiv masculin
  • pronun╚Ťie: marc─âr
marker 1 s.n. substantiv neutru
  • pronun╚Ťie: marc─âr