Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

15 defini╚Ťii pentru maritim

MAR├ŹTIM, -─é, maritimi, -e, adj. 1. Care se afl─â la ╚Ť─ârmul sau ├«n apropierea m─ârii2. 2. Care este ├«n leg─âtur─â cu naviga╚Ťia pe mare2. ÔŚŐ Putere maritim─â = stat care posed─â o flot─â puternic─â. [Acc. ╚Öi: marit├şm] ÔÇô Din fr. maritime.
MAR├ŹTIM, -─é, maritimi, -e, adj. 1. Care se afl─â la ╚Ť─ârmul sau ├«n apropierea m─ârii2. 2. Care este ├«n leg─âtur─â cu naviga╚Ťia pe mare2. ÔŚŐ Putere maritim─â = stat care posed─â o flot─â puternic─â. [Acc. ╚Öi: marit├şm] ÔÇô Din fr. maritime.
MAR├ŹTIM, -─é, maritimi, -e, adj. Care este ├«n leg─âtur─â cu naviga╚Ťia pe mare, care ╚Ťine de naviga╚Ťia pe mare. Flot─â maritim─â. Comer╚Ť maritim. Ôľş Insula aceasta bogat─â, a╚Öezat─â ├«ntr-o minunat─â pozi╚Ťie maritim─â ╚Öi militar─â, ajunsese odat─â cheia ├«ntregului arhipelag. BART, S. M. 47. ÔŚŐ Putere maritim─â = stat care are o flot─â puternic─â. Serviciu maritim = serviciu care are drept sarcin─â buna func╚Ťionare a naviga╚Ťiei pe litoral. Cod maritim = totalitatea legilor privitoare la naviga╚Ťia pe mare. ÔŚŐ Accentuat ╚Öi: marit├şm.
mar├ştim adj. m., pl. mar├ştimi; f. mar├ştim─â, pl. mar├ştime
mar├ştim adj. m., pl. mar├ştimi; f. sg. mar├ştim─â, pl. mar├ştime
MAR├ŹTIM adj. marin, (├«nv.) marine╚Ť. (Cale ~.)
MAR├ŹTIM, -─é adj. Care apar╚Ťine, care este ├«n leg─âtur─â cu naviga╚Ťia pe mare; care este l├óng─â mare. ÔŚŐ Putere maritim─â = stat cu o flot─â puternic─â. [Cf. fr. maritime, lat. maritimus].
MAR├ŹTIM, -─é adj. 1. care este l├óng─â mare; de mare, al m─ârii. 2. referitor la naviga╚Ťia pe mare, la marin─â. (< fr. maritime, lat. maritimus)
MAR├ŹTIM ~─â (~i, ~e) 1) Care este ├«n leg─âtur─â cu marea; aflat pe malul m─ârii. Port ~. 2) Care este influen╚Ťat de mare; determinat de ac╚Ťiunea m─ârii. Clim─â ~─â. 3) Care se produce pe mare; realizat pe mare. Naviga╚Ťie ~─â. 4) Care ╚Ťine de naviga╚Ťia pe mare. Drept ~. For╚Ť─â ~─â. /<fr. maritime
maritim a. 1. situat aproape de mare: oraș maritim; 2. relativ la marină: legi maritime.
*mar├ştim, -─â adj. (lat. maritimus, d. mare, mare). Care e la mare: Constan╚Ťa e un ora╚Ö maritim. Care se face pe mare sa┼ş e ├«n rela╚Ťiune cu marea: naviga╚Ťiunea, legisla╚Ťiunea maritim─â. ÔÇô Fals -├şm (dup─â fr.).
MARITIM adj. (├«nv.) marine╚Ť. (Cale ~.)
MARELE DRUM MARITIM DE NORD, cale maritim─â navigabil─â care leag─â oceanele Atlantic ╚Öi Pacific, trec├ónd prin m─ârile m─ârgina╚Öe ale Oc. ├Änghe╚Ťat. Primul care a realizat acest drum a fost N.A.E. Nordenskj├Âld (1878-1879) cu vasul ÔÇ×VegaÔÇŁ. Dup─â 1935, trecerea pe acest drum se face ├«n mod regulat, datorit─â sp─ârg─âtoarelor de ghea╚Ť─â, unind partea european─â a Federa╚Ťiei Ruse cu porturile Extremului Orient. Se mai nume╚Öte ╚Öi Pasajul de Nord-Est.
MARITIMI, Alpii ~, lan╚Ť muntos ├«n Fran╚Ťa ╚Öi Italia, alc─âtuit din granite (masivul Mercantour) ╚Öi fli╚Ö. Alt. max.: 3.297 m alt. (vf. Argentera). Vegeta╚Ťie de gariga ╚Öi maquis. Pe culmi sunt ghe╚Ťari ╚Öi z─âpezi ve╚Önice.
ORGANIZA╚ÜIA MARITIM─é INTERNA╚ÜIONAL─é (O.M.I.; ├«n engl.: International Maritime Organization ÔÇô I.M.O.), agen╚Ťie specializat─â guvernamental─â ├«n cadrul sistemului O.N.U., cu sediul la Londra (Marea Britanie), creat─â ├«n 1948 (├«╚Öi ├«ncepe activitatea ├«n ian. 1959) ├«n scopul facilit─ârii cooper─ârii ├«n domeniul naviga╚Ťiei maritime interna╚Ťionale, asigur─ârii securit─â╚Ťii maritime, prevenirii polu─ârii m─ârilor ╚Öi oceanelor ╚Öi al elabor─ârii conven╚Ťiilor interna╚Ťionale privind naviga╚Ťia maritim─â. P├ón─â la 22 mai 1982 s-a numit Organiza╚Ťia Interguvernamental─â Consultativ─â pentru Naviga╚Ťie Maritim─â (├«n engl.: Intergovernmental Consultative Organization ÔÇô I.M.C.O.). O.M.I. are 158 membri (2002), printre care ╚Öi Rom├ónia (din 20 mart. 1965).

Maritim dex online | sinonim

Maritim definitie

Intrare: maritim
maritim adjectiv
Intrare: maritim
maritim