MARINÍSM, marinisme, s. n. (Livr.) Stil bombastic în barocul italian din sec. XVII; prețiozitate a stilului, afectare. – Din it. marinismo, fr. marinisme.

MARINÍSM, s. n. Stil bombastic în barocul italian din sec. XVII; prețiozitate a stilului, afectare. – Din it. marinismo, fr. marinisme.

*marinísm (livr.) s. n., (prețiozități) pl. marinísme

marinísm s. n.

MARINÍSM s.n. Varianta italiană a stilului bombastic baroc din sec. XVII; afectare, prețiozitate a stilului. [< it. marinismo, fr. marinisme, cf. Giambattista Marino – poet italian].

MARINÍSM s. n. varianta italiană a stilului bombastic; afectare, prețiozitate a stilului. (< it. marinismo, fr. marinisme)

MARINÍSM (< fr., it.) s. n. Mișcare poetică italiană (sec. 17), inițiată de Giovanbattista Marino, caracterizată prin gustul pentru metaforă, conceptualism, abundența epitetelor, descriptivism exagerat, răsturnarea schemelor și situațiilor poetice clasice, dezvoltarea tematicii amoroase, îmbogățită cu o nouă senzualitate. Reprezentanți: G. Lubrano, G. Preti, C. Achillini, F. Mennini ș.a. V. gongorism și eufuism.