MARICULTÚRĂ, mariculturi, s. f. Cultură (2) a unor plante și animale marine bogate în proteine; oceanicultură, acvacultură. – Din engl. mariculture.

MARICULTÚRĂ, mariculturi, s. f. Cultură (2) a unor plante și animale marine bogate în proteine; oceanicultură, acvacultură. – Din engl. mariculture.

maricultúră s. f., pl. maricultúri

MARICULTÚRĂ s. oceanicultură.

MARICULTÚRĂ s. f. cultură de plante și animale marine de interes economic; acvacultură (1). (< engl. mariculture)

MARI- „mare, marin”. ◊ L. mare, maris „mare” > engl. mari- > rom. mari-. □ ~col (v. -col1), adj., care trăiește în mare; ~cultură (v. -cultură), s. f., acvacultură marină.