12 definiții pentru margraf
MARCGRÁF s. m. v. margraf. MARGRÁF, margrafi,
s. m. Titlu purtat în Evul Mediu de unii principi germani, ale căror principate erau (sau fuseseră cândva) mărci3; persoană care avea acest titlu. [
Var.:
marcgráf s. m.] – Din
germ. Markgraf, fr. margrave.[1]
MARCGRÁF s. m. v. margraf. MARGRÁF, margrafi,
s. m. Titlu purtat în evul mediu de unii principi germani, ale căror principate erau (sau fuseseră cândva) mărci3; persoană care avea acest titlu. [
Var.:
marcgráf s. m.] – Din
germ. Markgraf, fr. margrave. MARCGRÁF s. m. v. margraf. MARGRÁF, margrafi,
s. m. Titlu purtat în orînduirea feudală de unii demnitari sau nobili feudali germani, ale căror țări erau (sau fuseseră cîndva) mărci3. Prințișorii și margrafii nemțești... voiră să țină și ei haite luxoase de vînătoare. ODOBESCU, S. III 142. – Variantă:
marcgráf (CONTEMPORANUL, II 247)
s. m. margráf (persoană)
s. m.,
pl. margráfi
margráf s. m., pl. margráfi MARGRÁF s. marchiz, (înv.) marchion. (L-a înnobilat ~.) MARGRÁF s.m. Titlu dat principilor feudali germani care conduceau o marcă3; persoană care avea acest titlu. [Var. margrav s.m. / < germ. Markgraf, cf. fr. margrave].
MARGRÁF s. m. principe feudal german care conducea o marcă4. (< germ. Markgraf, fr. margrave)
MARGRAF s. marchiz, (înv.) marchion. (L-a înnobilat ~.) Margraf dex online | sinonim
Margraf definitie
Intrare: margraf
margraf substantiv masculin