Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

18 defini╚Ťii pentru margine

M├üRGINE, margini, s. f. 1. Loc unde se termin─â o suprafa╚Ť─â; extremitate, cap─ât al unei suprafe╚Ťe. ÔŚŐ Loc. adj. ╚Öi adv. F─âr─â (de) margini = nesf├ór╚Öit, infinit; imens. 2. Spec. Hotar, frontier─â. ÔÖŽ Periferie. ÔŚŐ Loc. adj. De margine = m─ârgina╚Ö, periferic. ÔÖŽ Spec. Mal, ╚Ť─ârm. 3. Circumferin╚Ť─â a gurii unei gropi sau a unui recipient; loc unde se termin─â o groap─â sau un recipient. 4. Fig. Limit─â p├ón─â la care se poate admite sau concepe ceva. ÔÇô Lat. margo, -inis.
M├üRGINE, margini, s. f. 1. Loc unde se termin─â o suprafa╚Ť─â; extremitate, cap─ât al unei suprafe╚Ťe. ÔŚŐ Loc. adj. ╚Öi adv. F─âr─â (de) margini = nesf├ór╚Öit, infinit; imens. ÔÖŽ Spec. Hotar, frontier─â. ÔÖŽ Spec. Periferie. ÔÖŽ Spec. Mal, ╚Ť─ârm. 2. Circumferin╚Ť─â a gurii unei gropi sau a unui recipient; loc unde se termin─â o groap─â sau un recipient. 3. Fig. Limit─â p├ón─â la care se poate admite sau concepe ceva. ÔÇô Din lat. margo, -inis.
M├üRGINE, margini, s. f. (Urmat de obicei de determin─âri ├«n genitiv sau introduse prin prep. ┬źde┬╗) Locul unde se termin─â o fa╚Ť─â a unui obiect; por╚Ťiune lateral─â extrem─â a unei suprafe╚Ťe. Cu fr├«ul calului trecut pe dup─â cot, porni pe c─ârarea din marginea drumului. SADOVEANU, B. 222. Se ghemui cum putu, pe o margine, l├«ng─â un geamantan. REBREANU, R. I 13. Era odat─â, la marginea unui drum umblat, o f├«nt├«n─â. CARAGIALE, P. 51. Bra╚Ťul ei at├«rn─â lene╚Ö peste marginea de pat. EMINESCU, O. I 79. ÔŚŐ Expr. A ╚Ťine marginea = a merge, a ├«nainta pe (sau aproape de) linia unde se termin─â o suprafa╚Ť─â. C─âlca cu b─âgare de seam─â... ferind noroiul ╚Öi b─âltoacele, ╚Ťin├«nd marginea. REBREANU, R. I 298. ÔÖŽ Mal, ╚Ť─ârm, litoral. Mai am un singur dor... S─â m─â l─âsa╚Ťi s─â mor La marginea m─ârii. EMINESCU, O. I 216. Ora╚Ö mare ╚Öi frumos, ├«n marginea Dun─ârii. GOLESCU, ├Ä. 40. ÔÖŽ Hotar, grani╚Ť─â. Un an ╚Öi mai bine Tom╚Öa primi ve╚Öti dup─â ve╚Öti de la marginile Lehiei. SADOVEANU, O. VII 141. ÔÖŽ Regiune periferic─â; periferie. ╚śed la o femeie b─âtr├«n─â, departe, departe, tocmai la marginea ora╚Öului. VLAHU╚Ü─é, O. A. 134. Au ab─âtut la o c─âsu╚Ť─â micu╚Ť─â ├«n marginea cet─â╚Ťii. SBIERA, P. 123. ÔŚŐ Loc. adj. De margine = periferic, m─ârgina╚Ö, situat la o extremitate. Nu va putea c├«rmui o ╚Ťar─â de margine. B─éLCESCU, O. II 286. 2. Loc de unde ├«ncepe o pr─âpastie, o groap─â etc. Oamenii apar ╚Öi dispar pe marginea pr─âpastiei, asemeni unor pitici. BOGZA, C. O. 255. Sta ├«n groap─â lini╚Ötit, sprijinindu-╚Öi m├«inile de marginea ei. SAHIA, N. 89. ÔŚŐ Expr. A fi la (sau pe) marginea pr─âp─âstiei v. pr─âpastie. 3. Fig. Limit─â. Entuziasmul a ├«ntrecut orice margine c├«nd scamatorul ╚Öi-a fluturat ├«n soare cele trei s─âbii. SAHIA, N. 67. ├Äntr-un mic studiu critic e foarte greu a vorbi despre o chestie ├«nseninat─â; s├«nt neajunsuri fatale, care ╚Ťin de marginile restr├«nse ale unui articol. GHEREA, ST. CR. II 290. ÔŚŐ Loc. adj. ╚Öi adv. F─âr─â (de) margini = nesf├«r╚Öit, infinit; imens. ╚śi iubind-o f─âr─â margini scrie ┬źvisul de poet┬╗. EMINESCU, O. I 32. Calea-i lung─â, f─âr─â margini, Cun e ╚Öi iubirea mea. ALECSANDRI, T. I 435. ÔŚŐ Expr. De nu mai are margini = foarte mare (sau tare), f─âr─â pereche. E un ├«nc─âp─â╚Ť├«nat de nu mai are margini. SADOVEANU, O. I 37. ÔÖŽ Cap─ât, sf├«r╚Öit. Urm─âri ma╚Öinu╚Ťa din poart─â, cu un col╚Ť al ╚Öor╚Ťului dus la ochi, p├«n─â ce norul de pulbere se topi la marginea satului. MIHALE, O. 501. Soarele sclipe╚Öte proasp─ât lustruit la marginea orizontului. C. PETRESCU, A. 295. 4. (├Änvechit) Fiecare dintre laturile unei forma╚Ťii de lupt─â; arip─â. Bate tu marginile, Eu s─â bat. mijloacele, C─â le ╚Ötiu soroacele. P─éSCULESCU, E. P. 261. ÔÇô Variant─â: m├írg├şn─â s. f.
márgine s. f., g.-d. art. márginii; pl. márgini
márgine s. f., g.-d. art. márginii; pl. márgini
M├üRGINE s. 1. v. extremitate. 2. extremitate, limit─â, (├«nv.) soroc. (La ~ c├ómpiei.) 3. limit─â, linie. (S-a oprit la ~ satului.) 4. barier─â, mahala, periferie. (St─â la ~ Bucure╚Ötiului.) 5. (GEOGR.) v. ╚Ť─ârm. 6. (├«nv.) usn─â, (fig.) buz─â, gur─â. (St─â pe ~ pr─âpastiei.) 7. v. bordur─â. 8. v. chenar. 9. v. latur─â. 10. v. muchie. 11. v. ghizd. 12. v. bor. 13. v. flanc. 14. v. limit─â. 15. limit─â, m─âsur─â (Orice lucru are o ~!) 16. v. marj─â. 17. v. bra╚Ť.
M├üRGINE s. v. car├ómb, cimitir, cupon, frontier─â, grani╚Ť─â, hotar, l─âtunoaie, limit─â teritorial─â.
m├írgine (m├írgini), s. f. ÔÇô 1. Mal, ╚Ť─ârm. ÔÇô 2. Limit─â, extremitate. ÔÇô 3. Frontier─â, hotar. ÔÇô 4. Chenar, bordur─â. ÔÇô Mr. mardzine, megl. mardzini. Lat. margo, marg─şnem (Pu╚Öcariu 1031; Candrea-Dens., 1053; REW 5355), cf. dalm. mrgan, sp. (margen). ÔÇô Der. m─ârgina╚Ö, adj. (limitrof; de hotar); m─ârgina╚Ö, s. m. (vecin de frontier─â; mahalagiu; Arg., gur─â-casc─â, chibi╚Ť); m─ârginean, s. m. (locuitor de la frontier─â); m─ârgini, vb. (a limita; a pune semne de hotar; refl., a se ├«nvecina); nem─ârginire, s. f. (infinit); nem─ârginit, adj. (nelimitat, infinit). Der. neol. marginal, adj., din fr. marginal. ÔÇô Din. rom. provine sb. mrginj (Candrea, Elemente, 404).
M├üRGINE ~i f. 1) Parte extrem─â a unei suprafe╚Ťe; cap─ât; extrem─â. ~ea mesei. ÔŚŐ A ╚Ťine (sau a bate) ~ile a se feri de lucru greu; a c─âuta s─â scape de o obliga╚Ťie. (De) la ~ea lumii (de) foarte departe. F─âr─â (de) ~i foarte mare, imens, nesf├ór╚Öit. 2) rar Linie care desparte (o ╚Ťar─â, o localitate, terenuri etc.). 3) Locul de unde ├«ncepe sau unde se termin─â ceva. ~ea p─âdurii. ~ea m─ârii. ~ea satului. 4) fig. Limit─â p├ón─â la care se poate admite sau concepe ceva. 5) Linie care m─ârgine╚Öte suprafa╚Ťa unor vase, obiecte; buz─â. ~ea farfuriei. [G.-D. marginii] /<lat. margo, ~inis
margine f. 1. partea cu care se termin─â o suprafa╚Ť─â: marginea pufului, p─âdurii; 2. ╚Ť─ârm: marginea m─ârii; 3. frontier─â: 4. fig. limit─â. [Lat. MARGINEM].
*m├írgine f., pl. ma- ╚Öi m─ârgin─ş (lat. margo, m├írginis; it. m├írgine, pv. fr. cat. marge, sp. margen, pg. margem. D. lat. margo vine got. marka, hotar, ╚Ťar─â m─ârgina╚Ö─â, germ. mark, ÔÇ×hotarÔÇŁ ╚Öi ÔÇ×marc─âÔÇŁ, de unde vine ╚Öi merken, fr. marquer, a marca. V. marchez). Partea cu care se termin─â o suprafa╚Ť─â sa┼ş locu p├«n─â unde se ├«ntinde ceva: marginea farfurii─ş, ha─şne─ş, p─âl─ârii─ş, mese─ş, pr─âp─âstii─ş, m─âri─ş (mal), ╚Ť─âri─ş (hotar). La (sa┼ş pe) marginea pr─âp─âstii─ş, foarte aproape de peire. ├Än Mold. m├írgin─â, pl. ─ş. Fam. A umbla huc─ş-margina (adv.), a umbla cra─şna, a umbla ha─şmana.
margine s. v. CARÎMB. CIMITIR. CUPON. FRONTIERĂ. GRANIȚĂ. HOTAR. LĂTUNOAIE. LIMITĂ TERITORIALĂ.
MARGINE s. 1. cap, cap─ât, col╚Ť, extrem─â, extremitate, limit─â, (├«nv.) sconcenie. (La cealalt─â ~ a ╚Ť─ârii.) 2. extremitate, limit─â, (├«nv.) soroc. (La ~ c├«mpiei.) 3. limit─â, linie. (S-a oprit la ~ satului.) 4. barier─â, mahala, periferie. (St─â la ~ Bucure╚Ötiului.) 5. (GEOGR.) liman, litoral, mal, ╚Ť─ârm, (├«nv.) pristani╚Öte, vad. (~ M─ârii Negre.) 6. (├«nv.) usn─â, (fig.) buz─â, gur─â. (St─â pe ~ pr─âpastiei.) 7. bordur─â. (~ trotuarului.) 8. bordur─â, chenar. (~ covorului.) 9. extremitate, latur─â, parte. (Doarme pe ~ dreapt─â a patului.) 10. dung─â, latur─â, muchie. (~ cutiei.) 11. colac, ghizd, (├«nv. ╚Öi reg.) stobor, (reg.) chei (pl.). (~ la f├«nt├«n─â.) 12. bor, (rar) bord, gardin─â, (pop.) perete, (reg.) strea╚Öin─â, tichie, (Ban. ╚Öi nordul Transilv.) obad─â, (Maram.) pan─â, (Transilv. ╚Öi Bucov.) p├«nz─â, (prin Transilv.) v─âc─âlie. (~ a p─âl─âriei.) 13. (MIL.) arip─â, cap─ât, coast─â, flanc, (├«nv.) corn. m├«nec─â. (~ dreapt─â a frontului.) 14. grani╚Ť─â, hotar, limit─â, (├«nv.) termen. (Se p─âstreaz─â ├«ntre ~ rezonabile.) 15. m─âsur─â. (Orice lucru are o ~.) 16. marj─â, rezerv─â. (S─â l─âs─âm o ~ pentru orice eventualitate.) 17. (TEHN.) bra╚Ť, crac, m├«n─â, m├«ner, pervaz, speteaz─â, (reg.) condac, cotoi. (~ la fer─âstr─âu.)
margine continental─â, (engl.= continental margin) zona dintre linia de ╚Ť─ârm a uscatului ╚Öi baza taluzului continental. ├Än m.c. se includ: plat. continental─â (╚Öelful), cu flexura continental─â, panta continental─â sau pov├órni╚Öul continental ╚Öi piemontul continental. M.c. este o zon─â relativ larg─â, reprezent├ónd ├«n jur de 15% din supr. Globului; ea poate fi activ─â (├«n zonele ├«n care crusta oceanic─â se afund─â sub crusta continental─â) ╚Öi pasiv─â, c├ónd cele dou─â dom. (continental ╚Öi oceanic) apar╚Ťin aceleia╚Öi pl─âci tectonice. (V.M.)
MARGINEA, com. ├«n jud. Suceava, pe r├óul Sucevi╚Ťa; 9.244 loc. (2000). Expl. ╚Öi prelucr. lemnului. Centru de ceramic─â neagr─â ╚Öi de ceramic─â ro╚Öie sm─âl╚Ťuit─â. Biserica Sfin╚Ťii Arhangheli Mihail ╚Öi Gavriil (1849).
MARGINE subst. 1. Margene, ├«n genitiv Margeni, b. (Dm; C ╚śtef; 17 A V 32). 2. Margine (16 A III 28, 457); Margin─â, Ion (Glos); Marjin─â (ib.). 3. Margire, Ion (Sur XVIII); ÔÇô a lui Malai, pren. (16 A I 208) zis ╚Öi Marjire Malai ╚Öi Margire Malaevici (C ╚śtef).
a gini marginea expr. (intl.) a observa, a remarca, a b─âga de seam─â.
a ╚Ťine lac─âtul /marginea expr. (intl.) a sta la p├ónd─â pentru a preveni apari╚Ťia inopinat─â a unei persone nedorite.

Margine dex online | sinonim

Margine definitie

Intrare: margine
margine substantiv feminin
Intrare: Margine
Margine