marghioli definitie

2 intrări

25 definiții pentru marghioli

MARGHIÓL, -OÁLĂ, marghioli, -oale, adj. (Înv. și reg.) Deștept, isteț; p. ext. șmecher, șiret, ștrengar; ușuratic. – Din ngr. marghiólos.
MARGHIOLÍ, marghiolesc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A face mofturi, fasoane; a se fandosi, a se sclifosi, a se alinta. ♦ A se preface. – Din marghiol.
MARGHIÓL, -OÁLĂ, marghioli, -oale, adj. (Reg.) Deștept, isteț; p. ext. șmecher, șiret, ștrengar; ușuratic. – Din ngr. marghiólos.
MARGHIOLÍ, marghiolesc, vb. IV. Refl. (Reg. și fam.) A face mofturi, fasoane; a se fandosi, a se sclifosi, a se alinta. ♦ A se preface. – Din marghiol.
MARGHIÓL, -OÁLĂ, marghioli, -oale, adj. (Regional) Deștept, dezghețat, vioi, isteț; p. ext. ștrengar, șmecher, șiret. Moldovenii sînt marghioli, Bagă fetele-n fiori. TEODORESCU, P. P. 338. ◊ (Substantivat) Tițo, Tițo copiliță... Dă pace voinicilor, Că tu-i da peste-un păcat Cu marghiolul cel din sat. ALECSANDRI, P. P. 325.
MARGHIOLI, marghiolesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se fandosi, a se sclifosi, a face fasoane. ◊ A se văieta. Dihăniile... cădeau tumba cu labele-n sus, marghiolindu-se a moarte. DELAVRANCEA, S. 80.
marghiól (înv., reg.) (-ghiol) adj. m., pl. marghióli; f. marghioálă, pl. marghioále
!marghiolí (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se marghioléște, imperf. 3 sg. se marghioleá; conj. prez. 3 să se marghioleáscă
marghiól adj. m. (sil. -ghiol), pl. marghióli; f. sg. margioálă, pl. marghioále
marghiolí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. marghiolésc, imperf. 3 sg. marghioleá; conj. prez. 3 sg. și pl. marghioleáscă
MARGHIÓL adj. v. ager, arătos, chipeș, deștept, dibaci, frumos, inteligent, iscusit, isteț, îndemânatic, priceput, șiret, șmecher, viclean.
MARGHIÓL s. v. chin, frământare, zbatere, zbucium, zbuciumare.
MARGHIOLÍ vb. v. afecta, chinui, consuma, face, fandosi, făli, frământa, fuduli, grozăvi, infatua, împăuna, înfumura, îngâmfa, lăuda, maimuțări, mândri, preface, prosti, sclifosi, semeți, simula, zbate, zbuciuma.
marghiól (marghióli), s. m.1. Impostor, șmecher. – 2. Donjuan, crai. – Mr. marγiol. Ngr. μαργιόλος (Roesler 572; Meyer 260; Cihac, II, 673), cf. tc. mariol, din it. mariuolo. Sec. XVII. – Der. marghioli, vb. refl. (a se fandosi), cf. ngr. μαργιολεύω; marghiolie, s. f. (fandoseală), cf. ngr. μαργιολία.
MARGHIÓL ~oálă (~óli, ~oále) reg. Care manifestă agerime și deșteptăciune; isteț. /<ngr. marghiólos
A SE MARGHIOLÍ mă ~ésc intranz. reg. fam. A face fasoane; a se fasoni; a se sclifosi. /Din marghiol
marghiol a. șiret. [Gr. mod., din it. mariola]. ║ m, seducător de inimi: marghiolul cel din sat POP.
marghiolì v. 1. a fuduli; 2. a se preface: ați murit ori vă marghioliți? POP.
marghĭól, -oálă adj., pl. m. lĭ (ngr. mar[g]ĭólos, șiret, șmecher [de unde și turc. mariol, haĭmana, netrebnic], d. it. mariolo, mariuolo, înșelător la joc, pungaș). Rar azĭ. Șiret, priceput la rele: aŭ fost un marghĭol și ĭ-aŭ spus mencĭunĭ (Cost. 1, 309). – În Serbia mărghĭol, frumos.
marghĭolésc (mă) v. refl. (d. marghĭol; ngr. margĭolévo, lucrez cu șiretenie). Fam. Mă prefac, mă fasolesc, mă sclifosesc: ĭa uĭte-te cum se marghĭolește mitocanca!
marghiol adj. v. AGER. ARĂTOS. CHIPEȘ. DEȘTEPT. DIBACI. FRUMOS. INTELIGENT. ISCUSIT. ISTEȚ. ÎNDEMÎNATIC. PRICEPUT. ȘIRET. ȘMECHER. VICLEAN.
marghiol s. v. CHIN. FRĂMÎNTARE. ZBATERE. ZBUCIUM. ZBUCIUMARE.
marghioli vb. v. AFECTA. CHINUI. CONSUMA. FACE. FANDOSI. FĂLI. FRĂMÎNTA. FUDULI. GROZĂVI. INFATUA. ÎMPĂUNA. ÎNFUMURA. ÎNGÎMFA. LĂUDA. MAIMUȚĂRI. MÎNDRI. PREFACE. PROSTI. SCLIFOSI. SEMEȚI. SIMULA. ZBATE. ZBUCIUMA.
marghiolaș Marghiolaș „intrigant” este explicat de Zorela Creța, în SMCF, IV, p. 185, și de DLR prin marghiol; dar acesta din urmă fiind adjectiv (cu sensul de „șiret”), nu se vede de ce ar mai avea nevoie de un sufix -aș. Mi se pare mai normal să pornim de la verbul marghioli, la care s-a adăugat sufixul de nume de agent.
marghioli, marghiolesc I v. t. 1. a fi inteligent în afaceri. 2. a se îmbogăți de pe urma capacității sale sexuale. II v. r. a face mofturi; a se alinta.

marghioli dex

Intrare: marghiol
marghiol
Intrare: marghioli
marghioli verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a