margareta de valois definitie

24 definiții pentru margareta de valois

MARGARÉTĂ, margarete, s. f. Plantă erbacee perenă din familia compozeelor, cu inflorescența compusă din flori mici, galbene, dispuse într-un disc central, și din flori marginale cu o corolă lungă, albă; mărgărită (Chrysanthemum leucanthemum). – Din germ. Margareten[blume], fr. marguerite.
MARGARÉTĂ, margarete, s. f. Plantă erbacee perenă din familia compozeelor, cu inflorescența compusă din flori mici, galbene, dispuse într-un disc central, și din flori marginale cu o corolă lungă, albă; mărgărită (Chrysanthemum leucanthemum). – Din germ. Margareten[blume], fr. marguerite.
MARGARÉTĂ, margarete, s. f. Plantă din familia compozeelor avînd inflorescența în centru, cu flori mici, galbene, strînse, iar pe margine flori cu o corolă lungă albă (Chrysanthemum Leucanthemum). Din treacăt, ici și colo, să culegi... Margarete, scînteioare și aglice. TOPÎRCEANU, B. 44. – Variantă: mărgărítă (CAZIMIR, L. U. 23, NEGRUZZI, S. I 101) s. f.
margarétă s. f., g.-d. art. margarétei; pl. margaréte
margarétă s. f., pl. margaréte
MARGARÉTĂ s. (BOT.; Chrysanthemum leucanthemum) (pop.) mărgărită, (reg.) aurată, roman, tătăișă, ochiul-boului, romaniță-mare, salomii-galbene (pl.).
MARGARÉTĂ s.f. Plantă erbacee decorativă perenă, cu flori galbene dispuse într-un disc central și cu flori albe pe margine. [< germ. Margarete, cf. fr. marguerite].
MARGARÉTĂ s. f. plantă erbacee decorativă perenă, cu floare galbenă la mijloc și cu petale albe pe margini. (< germ. Margerite, fr. marguerite)
MARGARÉTĂ ~e f. Plantă erbacee decorativă cu flori mici, albe sau roșii. /<germ. Margarete, fr. marguerite
Margareta de Valdemar (Semiramida Nordului) f. guvernă ca regentă Suedia, Norvegia și Danemarca (1358-1412).
MARGARE s. (BOT.; Chrysanthemum leucanthemum) (pop.) mărgărită, (reg.) aurată, roman, tătăișă, ochiul-boului, romaniță-mare, salomii-galbene (pl.).
MARGARETA (MUȘATA) (sec. 14), mama domnului Moldovei Petru I. A sprijinit propaganda catolică în Moldova. De numele ei este legată denumirea dinastiei Mușatinilor.
MARGARETA (MARGRETHE) (n. 1940), regină a Danemarcii (din 1972).
MARGARETA (MARGUERITE) D’ANGOULÉME [dãgulém] sau DE NAVARRA (1492-1549), scriitoare franceză. Regină a Navarrei (din 1544). Sora a regelui Franței, Francisc I, la Curtea căruia a exercitat o mare influență. A protejat reforma religioasă și cultura renascentistă. Nuvele de moravuri („Heptameronul”), poezii („Oglinda sufletului păcătos”).
MARGARETA DE AUSTRIA (MARGARETA DE SAVOIA) (1480-1530), fiica împăratului Maximilian I și a Mariei de Burgundia. Guvernatoare a Țărilor de Jos (1507-1530). A negociat Liga de la Cambrai (1508), precum și Pacea de la Cambrai (1529, „Paix de Dames”).
MARGARETA DE DANEMARCA (1353-1412), regină a Danemarcii și Norvegiei (din 1387) și a Suediei (din 1389). Fiică a regelui Valdemar IV al Danemarcii. Supranumită „Semiramida Nordului”. A realizat, în 1397, Uniunea de la Kalmar dintre Danemarca, Suedia și Norvegia.
MARGARETA DE PARMA (MARGARETA DE AUSTRIA) (1522-1586), guvernatoare a Țărilor de Jos (1559-1567). Fiică a lui Carol Quintul. În timpul guvernării ei a izbucnit Revoluția din Țările de Jos.
MARGARETA DE VALOIS [valuá] (MARGARETA DE FRANȚA) (1553-1615), fiica regelui Henric II al Franței și a Caterinei de Medici. Prima soție (între 1572 și 1599) a lui Henric IV, regele Franței și al Navarrei. Cunoscută în istorie și sub numele de Regina Margot. Proză („Memorii”, „Scrisori”).
Marg/escul, -ești v. Margareta III 8, 9.
MARGARETA, pe cale literară < lat. margarita gr. μαργαρίτης „perlă”. I. 1. – f., act. 2. Mărgărit b., act. (P Bor. 63); -escu; -ești s.; -a f. (P2); -oiu hațeg. (Cand). 3. Mărgărita f., mold. (16 A II 109), și dobr. (RI XI 206). II. Marghita. 1. – d-na lui Basarab I. și a lui Simeon Vvd; – f., mold. și olt. (16 A I 370; Sd V 396; Cand 166); Mărghită f. (16 A II 109). 2. Forme masculine: Marghitu (T-Jiu); Marghit/an Ioan, ard. (RA V 380); -ea (16 A I 522); -oiu (Cand 166); Marghițoi s. (Mus). 3. Cu afer. Ghita fam. (Moț); -na f. (17 A V 28) și cu as. progr.: Ghitina b. (Isp III1); cu -n-: Marghinta f (P. Gov. f° 10). III. Scurtat: Marga: 1. – f. (Ștef; 16 B III 149; Olt; 17 B, I 325; P2; P Bor 13); – sora lui Vasile-Lupu Vvd. 2. Mărghia, Mărgheni ss.; Mărghescu act. 3. Mărgău b., hațeg. (Cand 166) și s. 4. + -ociu: Margoci, Toflă (17 A I 51). 5. Contaminat cu Dan: Marghidan, M. act. Mărgări, T. Băn. act. 6. Cont. cu Gherasie sau Tarasie: Margasie (Sd VII 296). 7. Cont. cu Marioara: Marghi/ora f. (Aș Br 111) și -oara Goleasca (Hur). 8. -ea: Mărgea b. (Olt) sau < subst. mărgea, sau vb. a merge, depinde de accent.; Margești s. (Mus). 9. Cu afer. Argești s., 1627 (AO I 236); Margescul zis și Murgescu (AO XIX 130). 10. Margela, Șt. (Bibl., rom. veche III).
CHRYSANTHEMUM L., CRIZANTEMĂ, TUFĂNICĂ, MARGARETĂ, fam. Comvositae. Gen originar din Asia, Africa, Europa, peste 150 spiecii, anuale și perene, plante erbacee, subfrutescente sau arbuști, 0,20-1,50 m înălțime. înflorește din mai-noiemb. și chiar tot timpul anului aplicând lumină artificială și alte tratamente. Tulpină robustă, erectă, ramificată, foliată. Frunze alterne, ovate, incize pînă la penatifide, cele superioare adesea întregi. Flori (foliolele involucrului cu marginile membranoase, sînt imbricate) dispuse în capitule terminale cu diametru de diferite mărimi.
Chrysanthemum leucanthemum L. (syn. Leucanthemum vulgare Lam.), « Margaretă ». Specie care înflorește vara. Capitule simple (cca 4 cm diametru) formate în centru din flori tubuloase, galbene, hermafrodite și flori ligulate pe margine, albe, femele. Frunze tulpinale sesile, amplexicaule, întregi, serate, oblonge sau liniare, cele radicale pețiolate, oblong-spatulate, erecte, crenate. Plantă erbacee, perenă (cca 70 cm înălțime), glabră sau păroasă, cu tulpini drepte, ramificate în formă de tufă.
Chrysanthemum maximum Ram. (syn. Leucanthemum maximum DC.), « Margaretă ». Specie care înflorește vara. Capitul (cca 7 cm diametru) în vîrful unei tije drepte, flori mari, albe, cu centrul galben. Frunze mari, cărnoase, lucioase, netede. Plantă vivace, cca 90 cm înălțime (Pl. 21, fig. 124).
margaretă, margarete s. f. (er.) vulvă.

margareta de valois dex