Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru marfagiu

MARFAGÍU, marfagii, s. m. (Înv. și reg.) Negustor ambulant. – Marfă + suf. -agiu.
MARFAGÍU, marfagii, s. m. (Înv. și reg.) Negustor ambulant. – Marfă + suf. -agiu.
MARFAGÍU, marfagii, s. m. (Învechit și regional) Negustor ambulant; marchitan. Datoriile ce făcea pe horboțele, pe la marfagii cu toba, el i le plătea. MACEDONSKI, O.III. 97. Te cunosc, marfagiule! Nu ești Ilie, moftangiule? TEODORESCU, P. P. 126.
marfagíu (persoană) (înv.) s. m., art. marfagíul; pl. marfagíi, art. marfagíii (-gi-ii)
marfagíu s. m., art. marfagíul; pl. marfagíi, art. marfagíii
MARFAGÍU s. v. marchitan.
marfagiu m. negustor ambulant.
marfagíŭ (d. marfă). Marchidan.
tolbáș m. (d. tolbă). Munt. Negustor ambulant care vinde pînză, obĭecte de manufactură și galanterie ș. a. (numit și marfagiŭ, marchidan, coropcar și boccegiŭ). V. mămular.
marfagiu s. v. MARCHITAN.

marfagiu definitie

marfagiu dex

Intrare: marfagiu
marfagiu substantiv masculin