MARDÍ, mardesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A trage cuiva o bătaie zdravănă; a bate, a lovi (zdravăn). – Din țig. mardo.

MARDÍ, mardesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A trage cuiva o bătaie zdravănă; a bate, a lovi (zdravăn). – Din țig. mardo.

MARDÍ, mardesc, vb. IV. Tranz. (Argou) A bate, a lovi. Mai zi o dată stimabile, că te-am mardit! îl amenință de la spate un glas de bas profund. C. PETRESCU, C. V. 101.

mardí (a ~) (arg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mardésc, imperf. 3 sg. mardeá; conj. prez. 3 să mardeáscă

mardí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mardésc, imperf. 3 sg. mardeá; conj. prez. 3 sg. și pl. mardeáscă

MARDÍ vb. v. atinge, bate, lovi.

mardí (mardésc, mardít), vb. – A bate, a chelfăni. Țig. mar-, participiul mardo „a lovi” (Bogrea, Dacor., I, 280; Graur 168; Juilland 167). Cuvînt de argou, ca și der. mardeală, s. f. (bătaie); mardeiaș, s. m. (bătăuș). Din același participiu provine țig. mardo, pl. marde „căldărușă”, de unde argoticul mardei, s. m. pl. (bani) cu sing. reconstituit mardeu, s. m. (monedă de un leu).

A MARDÍ ~ésc tranz. pop. A bate foarte tare; a chelfăni. /<țig. mardo

mardésc v. tr. (cp. vu ngr. be....¹, învălătucesc). Vulg. Trag cuĭva o mardeală. V. mărdăgesc.^[1]

mardi vb. v. ATINGE. BATE. LOVI.

mardi, mardesc v. t. a bate, a lovi; a trage cuiva o bătaie