MARDEIÁȘ, mardeiași, s. m. (Arg.) Bătăuș. [Pr.: -de-iaș] – Mardi + suf. -aș.

MARDEIÁȘ, mardeiași, s. m. (Arg.) Bătăuș. [Pr.: -de-iaș] – Mardi + suf. -aș.

mardeiáș (arg.) s. m., pl. mardeiáși

mardeiáș s. m. (sil. -de-iaș), pl. mardeiáși

MARDEIÁȘ s. v. bătăuș, ciomăgar, ciomăgaș.

mardeĭáș m. (cp. cu mardesc). Munt. Apaș, scandalagiŭ, tîlhar și asasin de pin mahalalele marilor orașe: mardeĭaș de Bucureștĭ. V. grăntaș.

mardeiaș s. v. BĂTĂUȘ. CIOMĂGAR. CIOMĂGAȘ.

mardeiaș, mardeiași s. m. v. machior