MARCOMÁN, marcomani, s. m. (La pl.) Numele mai multor triburi germanice, stabilite la începutul erei creștine pe cursul superior al Dunării, care au purtat numeroase războaie împotriva Imperiului Roman; (și la sg.) persoană care a aparținut acestor triburi. – Din fr. Marcomans, germ. Markomannen.

MARCOMÁNI s. m. pl. Numele mai multor triburi germanice vechi, stabilite în Bavaria. – Din fr. Marcomans, germ. Markomannen.

marcomán s. m., pl. marcománi

marcománi s. m. pl.

Marcomani m. pl. vechiu popor germanic de pe malurile Elbei, făcură mai multe incursiuni în Italia și se așezară în cele din urmă în Boemia: ei ocupară Dacia între anii 225-375.

MARCOMÁNI (< fr., germ.) s. m. pl. Numele unor triburi germanice, așezate la începutul erei noastre pe cursul superior al Dunării. Aliați cu quazii, au purtat în sec. 1-2 d. Hr. numeroase războaie împotriva Imp. Roman (războaie marcomanice). V. și Marbod.