Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru marchiz

MARCH├ŹZ, marchizi, s. m. 1. Titlu purtat, ├«n societatea medieval─â apusean─â, de c─âtre conduc─âtorul unui comitat de frontier─â; conduc─âtor militar al unei m─ârci3. 2. Titlu de noble╚Ťe ├«n unele ╚Ť─âri din Europa Apusean─â, superior aceluia de conte ╚Öi inferior aceluia de duce. 3. Persoan─â care poart─â unul dintre aceste titluri. ÔÇô Din fr. marquis.
MARCH├ŹZ, marchizi, s. m. 1. Titlu purtat, ├«n societatea medieval─â apusean─â, de c─âtre conduc─âtorul unui comitat de frontier─â; conduc─âtor militar al unei m─ârci3. 2. Titlu de noble╚Ťe ├«n unele ╚Ť─âri din Europa apusean─â, superior aceluia de conte ╚Öi inferior aceluia de duce. 3. Persoan─â care poart─â unul dintre aceste titluri. ÔÇô Din fr. marquis.
MARCH├ŹZ, marchizi, s. m. Titlu de noble╚Ťe, rang ├«n apusul Europei, ├«ntre duce ╚Öi conte; persoan─â care poart─â acest titlu. Ce e muzeul acesta de con╚Ťi, contese, marchizi, marchize? C. PETRESCU, ├Ä. N 55. Personalul civil obicinuit, care se compunea din marchizul de Massignac... ╚Öi vreo ╚Öase-╚Öapte ata╚Öa╚Ťi ╚Öi dragomani. GHICA, A. 19.
march├şz s. m., pl. march├şzi
march├şz s. m., pl. march├şzi
MARCH├ŹZ s. margraf, (├«nv.) marchion. (A fost ├«nnobilat ~.)
MARCH├ŹZ s.m. Titlu nobiliar ├«ntre duce ╚Öi conte; persoan─â care poart─â acest titlu. [< fr. marquis].
MARCH├ŹZ s. m. titlu nobiliar ├«ntre duce ╚Öi conte. (< fr. marquis)
march├şz (march├şzi), s. m. ÔÇô Titlu nobiliar ├«ntre duce ╚Öi conte. Fr. marquis, cu fonetismul reconstituit pe baza f. ÔÇô Der. marchiz─â, s. f. (nevasta marchizului; antreu), din fr. marquise; marchizat, s. n.
MARCH├ŹZ ~i m. (├«n unele ╚Ť─âri; folosit ╚Öi ca titlu pe l├óng─â numele respectiv) Reprezentant al nobilimii cu grad superior contelui ╚Öi inferior ducelui. /<fr. marquis
marchiz m. titlu de noble╚Ť─â mai jos de duce ╚Öi mai sus de conte (= fr. marquis).
*march├şz m. (fr. marquis, vfr. marchis, infl. de it. marchese, d. germ. mark, lat. margo, margine, hotar ╚Öi sufixu lat. -ensis, fr. ieis, -is ╚Öi it. -ese). ├Än vechime, ├«n apusu E┼şrope─ş, ╚Öefu une─ş mo╚Öi─ş de la hotaru ╚Ť─âri─ş, pe care-l ap─âra cu armele. Nobil ├«ntre duce ╚Öi conte. V. p├«rc─âlab.
MARCHIZ s. margraf, (înv.) marchion. (A fost înnobilat ~.)

Marchiz dex online | sinonim

Marchiz definitie

Intrare: marchiz
marchiz substantiv masculin