marchiz definitie

13 definiții pentru marchiz

MARCHÍZ, marchizi, s. m. 1. Titlu purtat, în societatea medievală apuseană, de către conducătorul unui comitat de frontieră; conducător militar al unei mărci3. 2. Titlu de noblețe în unele țări din Europa Apuseană, superior aceluia de conte și inferior aceluia de duce. 3. Persoană care poartă unul dintre aceste titluri. – Din fr. marquis.
MARCHÍZ, marchizi, s. m. 1. Titlu purtat, în societatea medievală apuseană, de către conducătorul unui comitat de frontieră; conducător militar al unei mărci3. 2. Titlu de noblețe în unele țări din Europa apuseană, superior aceluia de conte și inferior aceluia de duce. 3. Persoană care poartă unul dintre aceste titluri. – Din fr. marquis.
MARCHÍZ, marchizi, s. m. Titlu de noblețe, rang în apusul Europei, între duce și conte; persoană care poartă acest titlu. Ce e muzeul acesta de conți, contese, marchizi, marchize? C. PETRESCU, Î. N 55. Personalul civil obicinuit, care se compunea din marchizul de Massignac... și vreo șase-șapte atașați și dragomani. GHICA, A. 19.
marchíz s. m., pl. marchízi
marchíz s. m., pl. marchízi
MARCHÍZ s. margraf, (înv.) marchion. (A fost înnobilat ~.)
MARCHÍZ s.m. Titlu nobiliar între duce și conte; persoană care poartă acest titlu. [< fr. marquis].
MARCHÍZ s. m. titlu nobiliar între duce și conte. (< fr. marquis)
marchíz (marchízi), s. m. – Titlu nobiliar între duce și conte. Fr. marquis, cu fonetismul reconstituit pe baza f.Der. marchiză, s. f. (nevasta marchizului; antreu), din fr. marquise; marchizat, s. n.
MARCHÍZ ~i m. (în unele țări; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Reprezentant al nobilimii cu grad superior contelui și inferior ducelui. /<fr. marquis
marchiz m. titlu de nobleță mai jos de duce și mai sus de conte (= fr. marquis).
*marchíz m. (fr. marquis, vfr. marchis, infl. de it. marchese, d. germ. mark, lat. margo, margine, hotar și sufixu lat. -ensis, fr. ieis, -is și it. -ese). În vechime, în apusu Eŭropeĭ, șefu uneĭ moșiĭ de la hotaru țăriĭ, pe care-l apăra cu armele. Nobil între duce și conte. V. pîrcălab.
MARCHIZ s. margraf, (înv.) marchion. (A fost înnobilat ~.)

marchiz dex

Intrare: marchiz
marchiz substantiv masculin