marchidan definitie

16 definiții pentru marchidan

MARCHIDÁN s. m. v. marchitan.
MARCHITÁN, marchitani, s. m. (Înv.) Negustor (ambulant) de mărunțișuri din trecut. [Var.: marchidán s. m.] – Din pol. markietan. Cf. rus. markitant.
MARCHIDÁN s. m. v. marchitan.
MARCHITÁN, marchitani, s. m. Negustor (ambulant) de mărunțișuri din trecut. [Var.: marchidán s. m.] – Din pol. markietan. Cf. rus. markitant.
MARCHIDÁN s. m. v. marchitan.
MARCHIDÁN s. m. v. marchitan.
MARCHITÁN, marchitani, s. m. (Învechit și arhaizant) Negustor (în special ambulant) de mărunțișuri. V. bocceagiu, colportor. Se jură, se văicăresc fără lacrimi, ca niște marchitani. CAMIL PETRESCU, U. N. 304. Trandafirii de mătase, rourați cu sticlă pisați... de la cel mai de seamă marchitan din București. MACEDONSKI, O. III 10. – Variante: marchidán (G. M. ZAMFIRESCU, SE. M. N. I 17), mărchidán (ȘEZ. VI 156), marchitán s. m.
marchitán (înv.) s. m., pl. marchitáni
marchitán s. m., pl. marchitáni
MARCHITÁN s. (înv.) bocceagiu, coropcar, marfagiu, tolbaș. (Un ~ de pânzeturi.)
marchitán (marchitáni), s. m. – Negustor de mărunțișuri, mămular. – Var. marchidan. Pol. marki(e)tan, cf. ceh. markytán, rus. markitant (Cihac, II, 186; Tiktin; Sanzewitsch 205; Vasmer, II, 99), din germ. Marketender și acesta din it. mercatante. – Der. marchitănie (var. marchidănie), s. f. (tarabă de mărunțișuri).
MARCHITÁN ~i m. înv. Vânzător (ambulant) de mărfuri mărunte; coropcar. /<pol. markietan
marchitan m. negustor de mărfuri mărunte. [Rus. MAKITANTŬ = nemț. MARKETENDER].
marchidán și -tán m. (pol. markitan și markietan, rus. markitántŭ, ung. markotan, d. germ. marketender, care e it. mercatante și mercandante = mercante, mercatore, vfr. marchedant, marcheant, nfr. marchand, d. lat. mercari, a face comerciŭ, pop. *mercatare, d. mercatus, tîrg. V. comerciŭ). Negustor ambulant de mărfurĭ mărunte (lipscănie, manufactură, galanterie), marfagiŭ, tolbaș, coropcar. V. mămular.
tolbáș m. (d. tolbă). Munt. Negustor ambulant care vinde pînză, obĭecte de manufactură și galanterie ș. a. (numit și marfagiŭ, marchidan, coropcar și boccegiŭ). V. mămular.
MARCHITAN s. (înv.) bocceagiu, coropcar, marfagiu, tolbaș. (Un ~ de pînzeturi.)

marchidan dex

Intrare: marchitan
marchitan substantiv masculin
marchidan