MARCHIDĂNÍE s. f. v. marchitănie.

MARCHITĂNÍE, marchitănii, s. f. (Înv.) 1. Loc unde își expunea mărfurile un marchitan; p. ext. mărfurile pe care le vindea marchitanul. 2. Mărfuri metalice mărunte și variate, de uz casnic. 3. Negustorie pe care o făcea un marchitan; comerț cu articole de marchitănie (2). [Var.: marchidăníe s. f.] – Marchitan + suf. -ie.

MARCHIDĂNÍE s. f. v. marchitănie.

MARCHITĂNÍE, marchitănii, s. f. 1. Locul unde își expunea mărfurile un marchitan; p. ext. mărfurile pe care le vindea marchitanul. 2. Mărfuri metalice mărunte și variate, de uz casnic. 3. Negustorie pe care o făcea un marchitan; comerț cu articole de marchitănie (2). [Var.: marchidăníe s. f.] – Marchitan + suf. -ie.

MARCHITĂNÍE, marchitănii, s. f. (Învechit) Prăvălia unui marchitan; ocupația marchitanului. ♦ (Cu sens colectiv) Mărfurile pe care le vinde marchitanul (în special lacăte, balamale și alte articole de metal).

marchităníe (înv.) s. f., art. marchitănía, g.-d. art. marchităníei; (prăvălii, mărfuri) pl. marchităníi, art. marchităníile

marchitănie s. f., art. marchitănia, g.-d. art. marchetăniei; (prăvălii, mărfuri) pl. marchitănii, art. marchităniile

MARCHITĂNÍE ~i f. înv. 1) Magazin în care se vindeau mărunțișuri de uz casnic. 2) Comerț cu mărunțișuri. 3) Meseria de marchitan. /marchitan + suf. ~ie

marchitănie f. 1. prăvălia marchitanului; 2. mărfuri diferite.

marchidăníe și -tăníe f. (d. marchidan, -tan). Negustoria saŭ marfa marchidanuluĭ. V. mărunțiș.