Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru marcgraf

MARCGRÁF s. m. v. margraf.
MARGR├üF, margrafi, s. m. Titlu purtat ├«n Evul Mediu de unii principi germani, ale c─âror principate erau (sau fuseser─â c├óndva) m─ârci3; persoan─â care avea acest titlu. [Var.: marcgr├íf s. m.] ÔÇô Din germ. Markgraf, fr. margrave.[1]
MARCGRÁF s. m. v. margraf.
MARGR├üF, margrafi, s. m. Titlu purtat ├«n evul mediu de unii principi germani, ale c─âror principate erau (sau fuseser─â c├óndva) m─ârci3; persoan─â care avea acest titlu. [Var.: marcgr├íf s. m.] ÔÇô Din germ. Markgraf, fr. margrave.
MARCGRÁF s. m. v. margraf.
MARGR├üF, margrafi, s. m. Titlu purtat ├«n or├«nduirea feudal─â de unii demnitari sau nobili feudali germani, ale c─âror ╚Ť─âri erau (sau fuseser─â c├«ndva) m─ârci3. Prin╚Ťi╚Öorii ╚Öi margrafii nem╚Ťe╚Öti... voir─â s─â ╚Ťin─â ╚Öi ei haite luxoase de v├«n─âtoare. ODOBESCU, S. III 142. ÔÇô Variant─â: marcgr├íf (CONTEMPORANUL, II 247) s. m.
margráf (persoană) s. m., pl. margráfi
margráf s. m., pl. margráfi
MARGRÁF s. marchiz, (înv.) marchion. (L-a înnobilat ~.)
MARGRÁF s.m. Titlu dat principilor feudali germani care conduceau o marcă3; persoană care avea acest titlu. [Var. margrav s.m. / < germ. Markgraf, cf. fr. margrave].
MARGRÁF s. m. principe feudal german care conducea o marcă4. (< germ. Markgraf, fr. margrave)
MARGRAF s. marchiz, (înv.) marchion. (L-a înnobilat ~.)

Marcgraf dex online | sinonim

Marcgraf definitie

Intrare: margraf
margraf substantiv masculin
marcgraf