Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

26 defini╚Ťii pentru marcare

MARC├ü, marchez, vb. I. Tranz. 1. A face, a aplica un semn caracteristic pe un obiect, pe un animal etc., pentru a-l deosebi de altele. ÔÖŽ A imprima, pe un obiect de metal pre╚Ťios, semnul oficial care ├«i garanteaz─â calitatea ╚Öi autenticitatea. 2. Fig. A constitui o not─â specific─â, o tr─âs─âtur─â caracteristic─â; a reprezenta, a ilustra. ÔÖŽ A scoate ├«n eviden╚Ť─â, a releva, a sublinia; a manifesta. ÔÖŽ A constitui o dovad─â; a indica, a dovedi. 3. A delimita un teren, o suprafa╚Ť─â etc. prin linii, semne; a ├«nsemna. 4. (Sport) A ob╚Ťine unul sau mai multe puncte ├«ntr-o competi╚Ťie, ├«ntr-un joc; a ├«nscrie. ÔÖŽ A supraveghea pe unul sau pe mai mul╚Ťi juc─âtori din echipa advers─â, pentru a-i ├«mpiedica s─â ├«ntreprind─â ac╚Ťiuni ofensive, sau s─â marcheze (4). ÔÇô Din germ. markieren, fr. marquer.
MARC├üRE, marc─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a marca; marcaj, marcat1. ÔÇô V. marca.
MARC├ü, marchez, vb. I. Tranz. 1. A face, a aplica un semn caracteristic pe un obiect, pe un animal etc., pentru a-l deosebi de altele. ÔÖŽ A imprima, pe un obiect de metal pre╚Ťios, semnul oficial care ├«i garanteaz─â calitatea ╚Öi autenticitatea. 2. Fig. A constitui o not─â specific─â, o tr─âs─âtur─â caracteristic─â; a reprezenta, a ilustra. ÔÖŽ A scoate ├«n eviden╚Ť─â, a releva, a sublinia; a manifesta. ÔÖŽ A constitui o dovad─â; a indica, a dovedi. 3. A delimita un teren, o suprafa╚Ť─â etc. prin linii, semne; a ├«nsemna. 4. (Sport) A ob╚Ťine unul sau mai multe puncte ├«ntr-o competi╚Ťie, ├«ntr-un joc; a ├«nscrie. ÔÖŽ A supraveghea pe unul sau pe mai mul╚Ťi juc─âtori din echipa advers─â, pentru a-i ├«mpiedica s─â ├«ntreprind─â ac╚Ťiuni ofensive, sau s─â marcheze (4). ÔÇô Din germ. markieren, fr. marquer.
MARC├üRE, marc─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a marca; marcaj, marcat1. ÔÇô V. marca.
MARC├ü, marchez, vb. I. Tranz. 1. A face un semn distinctiv pe un obiect, pe un arbore, pe un animai etc., pentru a-l deosebi de altele, pentru a-i ar─âta provenien╚Ťa etc. V. nota. ÔÖŽ A ├«nsemna obiectele de metal pre╚Ťios, pentru a garanta c─â s├«nt veritabile. 2. Fig. A indica, a servi drept dovad─â, a dovedi, a ar─âta. Doar scaunele desperecheate marcau succesivele renov─âri. C. PETRESCU, O. P. I 145. ÔÖŽ A scoate ├«n eviden╚Ť─â, a sublinia. Victoria revolu╚Ťiei chineze a fost marcat─â prin proclamarea, la 1 octombrie 1949, a Republicii Populare Chineze. LUPTA DE CLAS─é, 1953, nr. 12, 70. 3. (Sport) A ├«nscrie puncte c├«╚Ötig─âtoare. A marca un gol.
MARC├üRE, marc─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a marca. Aplicare a unui semn distinctiv.(Sport) ├«nscriere a unui punct c├«╚Ötig─âtor. Marcarea unui gol. ÔÖŽ Ac╚Ťiune prin care un ap─âr─âtor ├«ncearc─â s─â ├«mpiedice pe un atacant de a ├«ntreprinde ac╚Ťiuni ofensive.
marcá (a ~) vb., ind. prez. 3 marcheáză
marcáre s. f., g.-d. art. marcắrii; pl. marcắri
marc├í vb., ind. prez. 1 sg. march├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. marche├íz─â
marcáre s. f., g.-d. art. marcării; pl. marcări
ATOM MARCÁT s. v. trasor.
MARCÁ vb. 1. v. însemna. 2. v. timbra. 3. v. delimita. 4. v. înregistra. 5. a arăta, a indica, a însemna, a preciza. (Ceasul ~ timpul.) 6. v. accentua. 7. a ilustra, a însemna, a reprezenta, a semnifica. (Acest roman ~ o dată importantă în literatură.) 8. (SPORT) a înscrie, (rar) a puncta. (A ~ un gol.)
MARCÁ vb. v. demonstra, dovedi, indica, proba.
MARCÁRE s. 1. v. însemnare. 2. v. timbrare. 3. v. delimitare. 4. v. accentuare. 5. (SPORT) înscriere. (~ unui gol.) 6. v. marcaj.
MARC├ü vb. I. tr. 1. A ├«nsemna (un obiect) pentru a(-l) recunoa╚Öte; (spec.) a ├«nsemna (un obiect de aur, de platin─â etc.) pentru a garanta c─â este veritabil. 2. (Fig.) A indica, a dovedi; a ar─âta, a proba. ÔÖŽ A remarca; a sublinia. 3. (Sport) A supraveghea pe unul sau pe mai mul╚Ťi juc─âtori din echipa advers─â spre a-i ├«mpiedica s─â ├«ntreprind─â ac╚Ťiuni ofensive; a ├«nscrie, a realiza un punct. [P.i. 3,6 -cheaz─â. / < fr. marquer, cf. it. marcare].
MARC├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a marca ╚Öi rezultatul ei; marca╚Ťie. [< marca].
MARC├ü vb. tr. 1. a ├«nsemna (un obiect, un animal) pentru a(-l) recunoa╚Öte; (spec.) a ├«nsemna (un obiect de aur, de platin─â etc.) pentru a garanta c─â este veritabil. 2. (fig.) a indica, a dovedi; a ar─âta, a proba. ÔŚŐ a remarca; a sublinia. 3. a delimita un teren, o cale rutier─â sau navigabil─â etc. 4. (sport) a supraveghea pe unul sau pe mai mul╚Ťi juc─âtori din echipa advers─â spre a-i ├«mpiedica s─â ├«ntreprind─â ac╚Ťiuni ofensive. 5. a ├«nscrie unul sau mai multe puncte ├«ntr-o competi╚Ťie etc. (< fr. marquer, germ. markieren)
A MARC├ü ~ch├ęz tranz. 1) A eviden╚Ťia printr-o marc─â; a ├«nsemna. 2) (obiecte din metale pre╚Ťioase, m─ârfuri industriale) A prevedea cu un semn oficial (pentru a garanta calitatea ╚Öi autenticitatea). 3) (terenuri, suprafe╚Ťe) A indica printr-un jalon, stabilind limitele. 4) A indica printr-un semn; a scoate ├«n eviden╚Ť─â. ~ gre╚Öelile. 5) sport (goluri, puncte etc.) A trece la activul s─âu ori al echipei sale; a ├«nscrie. 6) sport (juc─âtori din echipa advers─â) A supune unui marcaj. 7) A ├«nsemna prin sine; a constitui; a reprezenta. 8) fig. A servi drept dovad─â; a demonstra; a dovedi; a proba. /<germ. markieren, fr. marquer
marc├á v. 1. a pune o marc─â pe: a marca rufe; 2. a pune un semn de recunoa╚Ötere: a marca un loc ├«ntrÔÇÖo carte; 3. fig. a semnala.
*march├ęz, a -c├í v. tr. (fr. marquer, vfr. merquer ╚Öi mercher, germ. merken, a marca, a observa, d. merk-, semn. Merquer sÔÇÖa pref─âcut ├«n marquer dup─â it. marcare. V. remarc). Pun marc─â, ├«nsemnez: a marca rufe.
marca vb. v. DEMONSTRA. DOVEDI. INDICA. PROBA.
MARCA vb. 1. a ├«nsemna. (A ~ un animal de t─âiere.) 2. a franca, a timbra. (A ~ o scrisoare.) 3. a circumscrie, a delimita, a demarca, a hot─ârnici, a limita, a m─ârgini, (├«nv.) a hot─âr├«, a semna. (A ~ un teren.) 4. a ar─âta, a indica, a ├«nregistra. (Termometrul ~ o temperatur─â ridicat─â.) 5. a ar─âta, a indica, a ├«nsemna, a preciza. (Ceasul ~ timpul.) 6. a accentua, a eviden╚Ťia, a ├«nt─âri, a puncta, a releva, a reliefa, a sublinia, (livr.) a ├«nvedera, a poten╚Ťa. (A ~ calit─â╚Ťile lucr─ârii.) 7. a ilustra, a ├«nsemna, a reprezenta, a semnifica. (Acest roman ~ o dat─â ├«n literatur─â.) 8. a ├«nscrie, (rar) a puncta. (A ~ un gol.)
MARCARE s. 1. ├«nsemnare, marcat. (~ vitelor de t─âiere.) 2. francare, timbrare. (~ unei scrisori.) 3. circumscriere, delimitare, demarcare, demarca╚Ťie, hot─ârnicire, limitare, m─ârginire. (~ unui teren.) 4. accentuare, eviden╚Ťiere, ├«nt─ârire, relevare, reliefare, subliniere, (livr.) poten╚Ťare. (~ unor caracteristici ale lucr─ârii.) 5. (SPORT) ├«nscriere. (~ unui gol.) 6. (SPORT) marcaj. (~ adversarului.)
MARCA, com. ├«n jud. S─âlaj, pe cursul superior al r├óului Barc─âu; ├«n zona ├«n care acesta ╚Öi-a sculptat un frumos defileu ├«n rocile cristaline; 2.798 loc. (2000). Halt─â de c. f. (├«n satul Por╚Ť). Vestigii ale unei a╚Öez─âri dacice din sec. 1 ├«. Hr.-1 d. Hr. Satul M. apare men╚Ťionat documentar ├«n 1314. Biserica de lemn cu hramul ├Än─âl╚Ťarea Domnului (1792), ├«n satul Por╚Ť.
MARC├üRE (< marca) s. f. 1. (MED.) Procedeu de studiu folosit pentru punerea ├«n eviden╚Ť─â a unor celule (de obicei sangvine), prin fixarea local─â a unei substan╚Ťe radioactive. 2. (SILV.) Marcarea arborilor = opera╚Ťie de ├«nscriere a numerelor de ordine, o dat─â cu m─âsurarea diametrelor arborilor, pentru a cunoa╚Öte volumul de lemn dintr-o p─âdure ├«nainte de exploatare. 3. Marcarea animalelor = individualizare a cailor, cornutelor ╚Öi a porcilor prin ├«nsemnare cu cifre sau semne conven╚Ťionale, tatuaje, crest─âri la urechi pentru a le ╚Ťine eviden╚Ťa. Practicarea m.a. la animalele s─âlbatice permite studierea deplas─ârii acestora. 4. M. radioactiv─â = aplicarea unui semn distinctiv reprezentat de o molecul─â specific─â, ├«n scopul observ─ârii sau doz─ârii sale.
s-a marcat! expr. 1. am ├«n╚Ťeles! 2. e-n regul─â!, s-a aranjat!

Marcare dex online | sinonim

Marcare definitie

Intrare: marca
marca verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: marcare
marcare substantiv feminin