Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

MARC├ü, marchez, vb. I. Tranz. 1. A face, a aplica un semn caracteristic pe un obiect, pe un animal etc., pentru a-l deosebi de altele. ÔÖŽ A imprima, pe un obiect de metal pre╚Ťios, semnul oficial care ├«i garanteaz─â calitatea ╚Öi autenticitatea. 2. Fig. A constitui o not─â specific─â, o tr─âs─âtur─â caracteristic─â; a reprezenta, a ilustra. ÔÖŽ A scoate ├«n eviden╚Ť─â, a releva, a sublinia; a manifesta. ÔÖŽ A constitui o dovad─â; a indica, a dovedi. 3. A delimita un teren, o suprafa╚Ť─â etc. prin linii, semne; a ├«nsemna. 4. (Sport) A ob╚Ťine unul sau mai multe puncte ├«ntr-o competi╚Ťie, ├«ntr-un joc; a ├«nscrie. ÔÖŽ A supraveghea pe unul sau pe mai mul╚Ťi juc─âtori din echipa advers─â, pentru a-i ├«mpiedica s─â ├«ntreprind─â ac╚Ťiuni ofensive, sau s─â marcheze (4). ÔÇô Din germ. markieren, fr. marquer.
M├üRC─é1, m─ârci, s. f. 1. Semn distinct aplicat pe un obiect, pe un produs, pe un animal etc. pentru a-l deosebi de altele, pentru a-l recunoa╚Öte etc. ÔÖŽ Tip, model, inscrip╚Ťie (care indic─â sursa) de fabrica╚Ťie. Marc─â de automobil. ÔŚŐ Loc. adj. De marc─â = de calitate superioar─â. ÔÖŽ (├Änv.) Stem─â; blazon, emblem─â. ÔŚŐ Loc. adj. De marc─â = (despre oameni) de seam─â; marcant, distins. 2. Fis─â de metal cu num─âr de ordine, cu care lucr─âtorii ├«╚Öi dovedesc prezen╚Ťa la lucru sau pe care o las─â ├«n schimbul uneltelor primite. 3. Piatr─â sau bucat─â de ╚Öin─â vopsit─â ├«n alb, a╚Öezat─â transversal ├«ntre dou─â linii de cale ferat─â care se ├«ntretaie, pentru a indica ramifica╚Ťia liniei ferate ╚Öi locul p├ón─â unde pot ├«nainta vehiculele f─âr─â pericol de ciocnire. 4. Fig. Semn distinctiv, tr─âs─âtur─â specific─â, ├«nsu╚Öire caracteristic─â; particularitate. ÔÇô Din ngr. m├írka, fr. marque. Cf. germ. Marke.
M├üRC─é2, m─ârci, s. f. Unitate monetar─â ├«n unele ╚Ť─âri europene (├«n Germania ╚Öi ├«n Finlanda, p├ón─â la introducerea monedei euro). ÔÇô Din germ. Mark.
M├üRC─é4, m─ârci, s. f. (Adesea determinat prin ÔÇ×po╚Ötal─âÔÇŁ) Mic imprimat emis de stat ╚Öi care, aplicat sau tip─ârit pe scrisori, pe unele colete etc., serve╚Öte drept plat─â anticipat─â a transportului po╚Ötal. ÔÇô Din germ. Marke.
M├üRC─é3, m─ârci, s. f. 1. Nume dat ├«n statul franc ╚Öi ├«n Germania medieval─â comitatelor de frontier─â, aflate sub guvernare militar─â. 2. Ob╚Öte s─âteasc─â din Europa Apusean─â medieval─â, ├«n care p─âm├óntul arabil r─âm├óne proprietate privat─â. ÔÇô Din germ. Mark.
MARC├ü, marchez, vb. I. Tranz. 1. A face, a aplica un semn caracteristic pe un obiect, pe un animal etc., pentru a-l deosebi de altele. ÔÖŽ A imprima, pe un obiect de metal pre╚Ťios, semnul oficial care ├«i garanteaz─â calitatea ╚Öi autenticitatea. 2. Fig. A constitui o not─â specific─â, o tr─âs─âtur─â caracteristic─â; a reprezenta, a ilustra. ÔÖŽ A scoate ├«n eviden╚Ť─â, a releva, a sublinia; a manifesta. ÔÖŽ A constitui o dovad─â; a indica, a dovedi. 3. A delimita un teren, o suprafa╚Ť─â etc. prin linii, semne; a ├«nsemna. 4. (Sport) A ob╚Ťine unul sau mai multe puncte ├«ntr-o competi╚Ťie, ├«ntr-un joc; a ├«nscrie. ÔÖŽ A supraveghea pe unul sau pe mai mul╚Ťi juc─âtori din echipa advers─â, pentru a-i ├«mpiedica s─â ├«ntreprind─â ac╚Ťiuni ofensive, sau s─â marcheze (4). ÔÇô Din germ. markieren, fr. marquer.
M├üRC─é1, m─ârci, s. f. 1. Semn distinct aplicat pe un obiect, pe un produs, pe un animal etc. pentru a-l deosebi de altele, pentru a-l recunoa╚Öte etc. ÔÖŽ Tip, model, inscrip╚Ťie (care indic─â sursa) de fabrica╚Ťie. Marc─â de automobil. ÔŚŐ Loc. adj. De marc─â = de calitate superioar─â. ÔÖŽ (├Änv.) Stem─â; blazon, emblem─â. ÔŚŐ Loc. adj. De marc─â = (despre oameni) de seam─â; marcant, distins. 2. Fis─â de metal cu num─âr de ordine, cu care lucr─âtorii ├«╚Öi dovedesc prezen╚Ťa la lucru sau pe care o las─â ├«n schimbul uneltelor primite. 3. Piatr─â sau bucat─â de ╚Öin─â vopsit─â ├«n alb, a╚Öezat─â transversal ├«ntre dou─â linii de cale ferat─â care se ├«ntretaie, pentru a indica ramifica╚Ťia liniei ferate ╚Öi locul p├ón─â unde pot ├«nainta vehiculele f─âr─â pericol de ciocnire. 4. Fig. Semn distinctiv, tr─âs─âtur─â specific─â, ├«nsu╚Öire caracteristic─â; particularitate. ÔÇô Din ngr. m├írka, fr. marque. Cf. germ. Marke.
M├üRC─é2, m─ârci, s. f. Unitate monetar─â principal─â ├«n unele ╚Ť─âri europene. ÔÇô Din germ. Mark.
M├üRC─é4, m─ârci, s. f. (Adesea determinat prin ÔÇ×po╚Ötal─âÔÇŁ) Mic imprimat emis de stat ╚Öi care, aplicat sau tip─ârit pe scrisori, pe unele colete etc., serve╚Öte drept plat─â anticipat─â a transportului po╚Ötal. ÔÇô Din germ. Marke.
M├üRC─é3, m─ârci, s. f. 1. Nume dat ├«n statul franc ╚Öi ├«n Germania medieval─â comitatelor de frontier─â, aflate sub guvernare militar─â. 2. Ob╚Öte s─âteasc─â din Europa apusean─â medieval─â, ├«n care p─âm├óntul arabil r─âm├óne proprietate privat─â. ÔÇô Din germ. Mark.
MARC├ü, marchez, vb. I. Tranz. 1. A face un semn distinctiv pe un obiect, pe un arbore, pe un animai etc., pentru a-l deosebi de altele, pentru a-i ar─âta provenien╚Ťa etc. V. nota. ÔÖŽ A ├«nsemna obiectele de metal pre╚Ťios, pentru a garanta c─â s├«nt veritabile. 2. Fig. A indica, a servi drept dovad─â, a dovedi, a ar─âta. Doar scaunele desperecheate marcau succesivele renov─âri. C. PETRESCU, O. P. I 145. ÔÖŽ A scoate ├«n eviden╚Ť─â, a sublinia. Victoria revolu╚Ťiei chineze a fost marcat─â prin proclamarea, la 1 octombrie 1949, a Republicii Populare Chineze. LUPTA DE CLAS─é, 1953, nr. 12, 70. 3. (Sport) A ├«nscrie puncte c├«╚Ötig─âtoare. A marca un gol.
M├üRC─é1, m─ârci, s. f. 1. Semn distinctiv (inscrip╚Ťie, cifr─â, desen) aplicat pe un obiect, pe un arbore, pe un animal, pe un produs industrial sau pe ambalajul lui, pentru a-i indica felul sau provenien╚Ťa, pentru a-l deosebi de altele, pentru a constitui un punct de orientare etc. Muncitorii ╚Öi tehnicienii din ├«ntreprinderile produc─âtoare de bunuri de larg consum trebuie s─â munceasc─â ├«n a╚Öa fel, ├«nc├«t marca fabricii lor s─â se bucure de prestigiu ├«n r├«ndurile consumatorilor, s─â constituie o garan╚Ťie a produselor de calitate. SC├ÄNTEIA, 1954, nr. 2862. ÔŚŐ Fig. Opera poetic─â a lui Mihail Eminescu a ├«mbog─â╚Ťit patrimoniul limbii na╚Ťionale cu expresii, cuvinte, construc╚Ťii care poart─â marca geniului s─âu. ROSETTI, S. E. 58. Pentru noi, zicerile vechi ╚Öi locale dintr-un c├«ntic vor fi, ├«n lipsa altor probe mai explicite, marca prin care vom determina, prec├«t se va putea, la ce epoc─â ╚Öi pe ce t─âr├«m au n─âscut deosebitele inspira╚Ťiuni poetice ale poporului rom├«n. ODOBESCU, S. I 218. ÔÖŽ Tip, model, produs al unei anumite fabrici. ├Änchipuia capitala ca un fabulos garaj, de unde nu lipse╚Öte nici o marc─â de automobil. C. PETRESCU, C. V. 13. ÔÖŽ Fig. (Rar) Particularitate, ├«nsu╚Öire caracteristic─â. 2. (├Änvechit) Semn distinctiv al unei ╚Ť─âri; stem─â. Marca Moldovei era un zimbru. ÔŚŐ Semn distinctiv al unei familii nobile; blazon, emblem─â. Fiindc─â b─âietul este cur─â╚Ť─âl, a s─â-l ├«mbrace c-o livrea ÔÇô pe bumbii c─âreia a s─â fie marca st─âp├«nului. NEGRUZZI, S. I 298. ÔŚŐ Loc. adj. De marc─â = de seam─â, distins, marcant. Cet─â╚Ťenii de marc─â ├«ncep s─â fac─â prinsori. CARAGIALE, la CADE. 3. (Adesea determinat prin ┬źpo╚Ötal─â┬╗) Mic─â buc─â╚Ťic─â de h├«rtie p─âtrat─â sau dreptunghiular─â, pe care este imprimat─â o efigie ╚Öi care se aplic─â pe scrisori, drept plat─â a transportului po╚Ötal. V. timbru. 4. Fis─â de metal cu num─âr de ordine, pe care lucr─âtorii o las─â ├«n schimbul uneltelor primite sau cu care ├«╚Öi dovedesc prezen╚Ťa la lucru ├«n unele fabrici. ├Ämi d─â o marc─â. Are un num─âr pe ea: 1250. M─â d─â ├«n primire unuia de la poart─â ╚Öi-i zice s─â m─â duc─â la sec╚Ťia XVIII l─âc─âtu╚Öerie. V. ROM. decembrie 1953, 169. 5. (Adesea determinat prin ┬źde siguran╚Ť─â┬╗) Bucat─â de ╚Öin─â vopsit─â ├«n alb a╚Öezat─â transversal ├«ntre dou─â linii de cale ferat─â care se ├«ntretaie; ea indic─â vehiculelor p├«n─â unde pot ├«nainta f─âr─â pericol de ciocnire cu vehiculele care circul─â pe cealalt─â linie.
M├üRC─é2, m─ârci, s. f. Unitate monetar─â, moned─â ├«n diverse ╚Ť─âri (Germania, Finlanda). Un ├«mprumut de zece mii m─ârci de aur. NEGRUZZI, S. III 293.
M├üRC─é3, m─ârci, s. f. Nume dat ├«n evul mediu provinciilor din Germania, aflate l├«ng─â frontiera ╚Ť─ârii ╚Öi puse sub guvernare militar─â. Marca Brandenburg.
M├Ä╠üRC─é adv. (Popular; ├«n expr.) A se face m├«rc─â = a se ghemui. Caprele ├«ncepur─â s─â beh─âiasc─â cu ├«ntristare ╚Öi s─â se uite spre b─âiat care se f─âcuse m├«rc─â pe p─âm├«nt ├«ntr-unul din col╚Ťurile c─âm─ârii. POPESCU, B. IV 39.
marcá (a ~) vb., ind. prez. 3 marcheáză
márcă s. f., g.-d. art. mắrcii; pl. mărci
marc├í vb., ind. prez. 1 sg. march├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. marche├íz─â
márcă (semn distinctiv, unitate monetară, provincie de frontieră, timbru) s. f., g.-d. art. mărcii; pl. mărci
ATOM MARCÁT s. v. trasor.
MARCÁ vb. 1. v. însemna. 2. v. timbra. 3. v. delimita. 4. v. înregistra. 5. a arăta, a indica, a însemna, a preciza. (Ceasul ~ timpul.) 6. v. accentua. 7. a ilustra, a însemna, a reprezenta, a semnifica. (Acest roman ~ o dată importantă în literatură.) 8. (SPORT) a înscrie, (rar) a puncta. (A ~ un gol.)
MARCÁ vb. v. demonstra, dovedi, indica, proba.
MÁRCĂ s. v. semn.
MÁRCĂ s. v. armoarii, atribut, blazon, calitate, caracter, caracteristică, emblemă, insignă, însemn, însușire, notă, particularitate, proprietate, semn, specific, stemă, trăsătură.
MÁRCĂ s. timbru, (Ban.) ștamp, (Ban., Transilv., prin Maram. și Bucov.) ștempel. (~ poștală.)
MÁRCĂ s. (IST.) (înv.) marchionat. (O ~ germană medievală de frontieră.)
MARC├ü vb. I. tr. 1. A ├«nsemna (un obiect) pentru a(-l) recunoa╚Öte; (spec.) a ├«nsemna (un obiect de aur, de platin─â etc.) pentru a garanta c─â este veritabil. 2. (Fig.) A indica, a dovedi; a ar─âta, a proba. ÔÖŽ A remarca; a sublinia. 3. (Sport) A supraveghea pe unul sau pe mai mul╚Ťi juc─âtori din echipa advers─â spre a-i ├«mpiedica s─â ├«ntreprind─â ac╚Ťiuni ofensive; a ├«nscrie, a realiza un punct. [P.i. 3,6 -cheaz─â. / < fr. marquer, cf. it. marcare].
M├üRC─é1 s.f. 1. Semn distinctiv, inscrip╚Ťie etc. care se aplic─â pe un obiect, pe o marf─â etc. ÔÖŽ Tip, model de fabrica╚Ťie. 3. Fis─â metalic─â cu num─âr de ordine cu care muncitorii unei fabrici ├«╚Öi marcheaz─â prezen╚Ťa la lucru. 4. ╚śin─â vopsit─â ├«n alb, care arat─â punctul de intersec╚Ťie a dou─â linii ferate. 5. (Mat.) Etichet─â (I,3) [├«n DN]. [Pl. m─ârci. / < fr. marque, it. marca, rus. marka].
M├üRC─é2 s. f. unitate monetar─â a unor ╚Ť─âri (Republica Democrat─â German─â, Republica Federal─â Germania, Finlanda). [< germ. Mark]
M├üRC─é3 s.f. Provincie ├«n unele state feudale condus─â de un margraf sau de un principe ╚Öi care avea rolul de a ├«nt─âri grani╚Ťele marilor imperii din evul mediu. [< germ. Mark].
MARC├ü vb. tr. 1. a ├«nsemna (un obiect, un animal) pentru a(-l) recunoa╚Öte; (spec.) a ├«nsemna (un obiect de aur, de platin─â etc.) pentru a garanta c─â este veritabil. 2. (fig.) a indica, a dovedi; a ar─âta, a proba. ÔŚŐ a remarca; a sublinia. 3. a delimita un teren, o cale rutier─â sau navigabil─â etc. 4. (sport) a supraveghea pe unul sau pe mai mul╚Ťi juc─âtori din echipa advers─â spre a-i ├«mpiedica s─â ├«ntreprind─â ac╚Ťiuni ofensive. 5. a ├«nscrie unul sau mai multe puncte ├«ntr-o competi╚Ťie etc. (< fr. marquer, germ. markieren)
M├üRC─é2 s. f. 1. semn distinctiv, inscrip╚Ťie etc. care se aplic─â pe un obiect, pe o marf─â etc. ÔŚŐ tip, model de fabrica╚Ťie. ÔÖŽ de ~ = a) (despre produse) de calitate; b) (despre oameni) important, celebru. 2. tr─âs─âtur─â specific─â; particularitate. ÔŚŐ caracteristic─â a unei categorii sau unit─â╚Ťi gramaticale. 3. fis─â cu num─âr de ordine cu care muncitorii ├«╚Öi marcheaz─â prezen╚Ťa la lucru. 4. ╚Öin─â vopsit─â ├«n alb care arat─â punctul de intersec╚Ťie a dou─â linii ferate. 5. (inform.) num─âr, cuv├ónt asociat unei instruc╚Ťiuni care o deosebe╚Öte de celelate instruc╚Ťiuni ale programului. (< ngr. marca, fr. marque, rus. marka)
M├üRC─é3 s. f. unitatea monetar─â a unor ╚Ť─âri (Germania, Finlanda). (< germ. Mark)
MÁRCĂ1 s. f. timbru poștal. (< germ. Marke)
MÁRCĂ4 s. f. (în evul mediu) provincie în unele state, condusă de un margraf sau de un principe. (< germ. Mark)
m├írc─â (mß║»rci), s. f. ÔÇô Marc─â, sigiliu. ÔÇô Mr. marc─â. It. marca, fr. marque,, cf. ngr. ╬╝╬Ȥü¤░╬▒, bg., sb., rus. marka). ÔÇô Der. marca, vb., din fr. marguer, it. marcare; marcant, adj. (notabil), din fr. marquant; marcher, s. m. (marcator), din fr. marqueur; marchet─ârie, s. f., din fr. marqueterie; remarca, vb. (a observa), din fr. remarquer; remarc─â, s. f. (not─â, observa╚Ťie), din fr. remarque; remarcabil, adj. (├«nsemnat), din fr. remarquable; mar(c)graf (var. mar(c)grav), s. m., din germ. Markgraf.
A MARC├ü ~ch├ęz tranz. 1) A eviden╚Ťia printr-o marc─â; a ├«nsemna. 2) (obiecte din metale pre╚Ťioase, m─ârfuri industriale) A prevedea cu un semn oficial (pentru a garanta calitatea ╚Öi autenticitatea). 3) (terenuri, suprafe╚Ťe) A indica printr-un jalon, stabilind limitele. 4) A indica printr-un semn; a scoate ├«n eviden╚Ť─â. ~ gre╚Öelile. 5) sport (goluri, puncte etc.) A trece la activul s─âu ori al echipei sale; a ├«nscrie. 6) sport (juc─âtori din echipa advers─â) A supune unui marcaj. 7) A ├«nsemna prin sine; a constitui; a reprezenta. 8) fig. A servi drept dovad─â; a demonstra; a dovedi; a proba. /<germ. markieren, fr. marquer
M├üRC─é1 m─ârci f. 1) Semn de distinctiv aplicat pe un obiect sau pe un animal pentru a-l deosebi de altele sau pentru a-i indica anumite caracteristici. 2) Indiciu pus de ├«ntreprinderi pe produsele lor. ~a fabricii. 3) Model de produs industrial. ~ de automobil. ÔŚŐ De ~ de calitate superioar─â. 4) ├«nv. Emblema unei ╚Ť─âri; stem─â. 5) Tr─âs─âtur─â specific─â particular─â; amprent─â; pecete. ~a talentului (cuiva). [G.-D. m─ârcii] /<ngr. m├írka, fr. marque
M├üRC─é3 m─ârci f. Unitate a sistemului monetar din unele ╚Ť─âri (Germania, Finlanda etc). [G.-D. m─ârcii] /<germ. Mark
M├üRC─é2 m─ârci f. (cu sau f─âr─â determinativul po╚Ötal─â) Timbru emis de stat, care se aplic─â pe coresponden╚Ť─â, servind drept plat─â a transportului po╚Ötal. [G.-D. m─ârcii] /<germ. Marke
marc├á v. 1. a pune o marc─â pe: a marca rufe; 2. a pune un semn de recunoa╚Ötere: a marca un loc ├«ntrÔÇÖo carte; 3. fig. a semnala.
marcă f. 1. semn pus pe un obiect spre a-l recunoaște: marcă de hârtie, de fabrică; 2. emblemă, semn distinctiv, stemă: marca României [v. România Mare]; 3. timbru poștal; 4. armoarii, blazon: bani cu mărcile Banului Barbu Basarab OD.; 5. jeton sau fisă la joc; 6. monedă germană, odinioară în valoare de 1 fr. 25 centime.
mârcă adv. în expresiunea a tăcea marcă, a nu scoate glas, a nu rosti o vorbă. [V. mâlcă].
*m├írc─â f., pl. m─ârc─ş (fr. marque, d. marquer, a marca; rus. rut. m├írka. V. marchez, margine). ╚śtampil─â, semn f─âcut pe un ob─şect ca s─â-l recuno╚Öt─ş, emblem─â, blazon, herb: marc─â pe rufe, marc─â de fabric─â, marca une─ş ╚Ť─âr─ş. Timbru po╚Ötal. Jeton, bucat─â de metal or─ş alt-ceva ├«n form─â de medalie, ├«ntrebuin╚Ťat─â la joc or─ş la alt-ceva. O monet─â de argint german─â (mark) ├«n valoare de 1 franc ╚Öi ┬╝ la 1916. O veche m─âsur─â de greutate, ├«mp─âr╚Ťit─â ├«n Moldova ├«n grivne (─Čorga, Nego╚Ť, 228). Fig. Semn, indici┼ş: marca mizerii─ş. De marc─â, marcant, ├«nsemnat, ilustru (de multe or─ş iron.): tanchist de marc─â. ÔÇô M─ârcile po╚Ötale sÔÇÖa┼ş ├«ntrebuin╚Ťat ├«nt├«─şa oar─â la 1831 ╚Öi chear la 2 Ma─ş 18311, ├«n Grecia. ├Än Anglia a┼ş ap─ârut la 6 Ma─ş 1840.[1]
*march├ęz, a -c├í v. tr. (fr. marquer, vfr. merquer ╚Öi mercher, germ. merken, a marca, a observa, d. merk-, semn. Merquer sÔÇÖa pref─âcut ├«n marquer dup─â it. marcare. V. remarc). Pun marc─â, ├«nsemnez: a marca rufe.
mî́rcă și smî́rcă adv. (ca și mîrc). Bz. A tăcea mîrcă, a tăcea molcom, a nu crîcni.
marca vb. v. DEMONSTRA. DOVEDI. INDICA. PROBA.
MARCA vb. 1. a ├«nsemna. (A ~ un animal de t─âiere.) 2. a franca, a timbra. (A ~ o scrisoare.) 3. a circumscrie, a delimita, a demarca, a hot─ârnici, a limita, a m─ârgini, (├«nv.) a hot─âr├«, a semna. (A ~ un teren.) 4. a ar─âta, a indica, a ├«nregistra. (Termometrul ~ o temperatur─â ridicat─â.) 5. a ar─âta, a indica, a ├«nsemna, a preciza. (Ceasul ~ timpul.) 6. a accentua, a eviden╚Ťia, a ├«nt─âri, a puncta, a releva, a reliefa, a sublinia, (livr.) a ├«nvedera, a poten╚Ťa. (A ~ calit─â╚Ťile lucr─ârii.) 7. a ilustra, a ├«nsemna, a reprezenta, a semnifica. (Acest roman ~ o dat─â ├«n literatur─â.) 8. a ├«nscrie, (rar) a puncta. (A ~ un gol.)
MARC─é s. semn. (~ distinctiv─â aplicat─â pe un obiect.)
marc─â s. v. ARMOARII. ATRIBUT. BLAZON. CALITATE. CARACTER. CARACTERISTIC─é. EMBLEM─é. INSIGN─é. ├ÄNSEMN. ├ÄNSU╚śIRE. NOT─é. PARTICULARITATE. PROPRIETATE. SEMN. SPECIFIC. STEM─é. TR─éS─éTUR─é.
MARCĂ s. timbru, (Ban.) ștamp, (Ban., Transilv., prin Maram. și Bucov.) ștempel. (~ poștală.)
MARCĂ s. (înv.) marchionat. (O ~ germană medievală de frontieră.)
m├írc─â s.f. 1. Legat de distinc╚Ťia marcat/nemarcat, termenul marc─â, utilizat la ├«nceput pentru fonologie, s-a extins ╚Öi la alte domenii, desemn├ónd o tr─âs─âtur─â a c─ârei prezen╚Ť─â sau absen╚Ť─â are capacitatea de a distinge unitatea lingvistic─â. 2. Orice particularitate din planul expresiei, inclusiv realizare zero, asociat─â ├«n mod constant cu o anumit─â semnifica╚Ťie gramatical─â ╚Öi servind la recunoa╚Öterea acestuia.
MARCA, com. ├«n jud. S─âlaj, pe cursul superior al r├óului Barc─âu; ├«n zona ├«n care acesta ╚Öi-a sculptat un frumos defileu ├«n rocile cristaline; 2.798 loc. (2000). Halt─â de c. f. (├«n satul Por╚Ť). Vestigii ale unei a╚Öez─âri dacice din sec. 1 ├«. Hr.-1 d. Hr. Satul M. apare men╚Ťionat documentar ├«n 1314. Biserica de lemn cu hramul ├Än─âl╚Ťarea Domnului (1792), ├«n satul Por╚Ť.
M├üRC─é2 (< ngr., fr.) s. f. Semn susceptibil de reprezentare grafic─â, servind la deosebirea produselor sau a serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele apar╚Ťin├ónd altor persoane; semnele distinctive care pot fi ├«nregistrate ca m. sunt cuvinte, inclusiv nume de persoane, desene, litere, cifre, elemente figurative, forme tridimensionale ╚Öi, ├«n special, forma produsului sau a ambalajului s─âu, combina╚Ťii de culori, precum ╚Öi orice combina╚Ťie a acestor semne. Dreptul la m. apar╚Ťine persoanelor fizice sau juridice care a depus cererea de ├«nregistrare a m. la autoritatea na╚Ťional─â investit─â prin lege cu procedura de ├«nregistrare a m. (├«n Rom├ónia exist─â Oficiul de Stat pentru Inven╚Ťii ╚Öi M─ârci ÔÇô OSIM). M. reprezint─â un activ necorporal inclus ├«n categoria propriet─â╚Ťii intelectuale. ÔÖŽ Fi╚Ö─â (ex. fi╚Ö─â numerotat─â cu ajutorul c─âreia fiecare lucr─âtor ├«╚Öi marcheaz─â, pe un panou special amenajat, prezen╚Ťa la lucru). ÔÖŽ (INFORM.) Num─âr sau cuv├ónt asociat unei instruc╚Ťiuni, care o distinge de celelalte instruc╚Ťiuni ale programului.
MÁRCĂ3 (< germ.) s. f. Unitate monetară în Germania și Finlanda.
M├üRC─é1 (< germ.) s. f. Timbru emis de c─âtre organele centrale po╚Ötale ale unei ╚Ť─âri, care, aplicat pe coresponden╚Ť─â sau pe colete, face dovada pl─â╚Ťii anticipate a costului transportului. M. po╚Ötal─â a fost introdus─â pentru prima oar─â ├«n Marea Britanie (1840). Cele mai vechi m. po╚Ötale rom├óne╚Öti au fost emise ├«n Moldova (1858). ├Än urma unific─ârii tarifelor po╚Ötale ├«n Principatele Unite, au fost emise o serie de m─ârci po╚Ötale cu reprezentarea celor dou─â steme: bourul pentru Moldova ╚Öi vulturul pentru ╚Üara Rom├óneasc─â, cunoscute sub numele de ÔÇ×Emisiunea Principatelor UniteÔÇŁ (1862-1864). V. cap de bour.
M├üRC─é s. f. (< ngr. m├írka, fr. marque, it. marca, rus. marka, germ. Marke): semn distinctiv, tr─âs─âtur─â specific─â, ├«nsu╚Öire caracteristic─â, particularitate a unei categorii sau a unei unit─â╚Ťi gramaticale. Se vorbe╚Öte astfel despre m. diatezei reflexive (care este pronumele reflexiv, form─â neaccentuat─â de dativ ╚Öi de acuzativ), despre m. unui anumit mod (de exemplu, m. modului gerunziu este sufixul modal -ind sau ├«nd) sau a unui anumit timp (de exemplu, m. timpului mai mult ca perfect este sufixul temporal -se-), despre m. unei propozi╚Ťii (reprezentat─â prin existen╚Ťa unui singur predicat, prin predica╚Ťie unic─â), despre m. unei fraze (reprezentat─â prin existen╚Ťa a dou─â sau a mai multor propozi╚Ťii, prin predica╚Ťie multipl─â) etc.
a se lipi (de cineva) ca marca de scrisoare expr. a se ╚Ťine dup─â cineva cu insisten╚Ť─â f─âr─â a se mai putea sc─âpa u╚Öor de el; a nu l─âsa ├«n pace (pe cineva).
marc─â, m─ârci s. f. (intl.) participant la activit─â╚Ťile din lumea interlop─â, mafiot, ╚Ömecher.
s-a marcat! expr. 1. am ├«n╚Ťeles! 2. e-n regul─â!, s-a aranjat!

Marca dex online | sinonim

Marca definitie

Intrare: marc─â (timbru)
marc─â substantiv feminin
Intrare: marc─â (provincie)
marc─â substantiv feminin
Intrare: marc─â (fin.)
marc─â substantiv feminin
Intrare: marc─â (semn)
marc─â substantiv feminin
Intrare: marca
marca verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: mârcă
mârcă