MARÁZ s. n. v. măraz.

MĂRÁZ, mărazuri, s. n. (Reg.; mai ales la pl.) Mofturi, nazuri, fasoane. [Var.: maráz s. n.] – Din tc. maraz.

MARÁZ s. n. v. măraz.[1]

MĂRÁZ, mărazuri, s. n. (Reg.; mai ales la pl.) Mofturi, nazuri, fasoane. [Var.: maráz s. n.] – Din tc. maraz.

MĂRÁZ, mărazuri, s. n. (Regional; mai ales la pi.) Mofturi, nazuri. Cînd văd că mîța face mărazuri, ț-o strîng de coadă, de mănîncă și mere pădurețe. CREANGĂ, P. 230.

măráz (reg.) s. n., pl. mărázuri

măráz s. n., pl. mărázuri

MĂRÁZ s. v. ciudă, gelozie, invidie, necaz, pică, pizmă, pornire, ranchiună.

măráz (mărázuri), s. n. – 1. (Înv.) Invidie, silă. – 2. (Pl.) Fleacuri, fandoseli, mutre. – Var. maraz. Mr. măraze, megl. măraz. Tc. maraz (Miklosich, Türk. Elem., II, 123; Șeineanu, II, 249; Berneker, II, 19; Lokotsch 1404), cf. ngr. μαράζί, alb., sb., bg. maraz.

maraz n. pl. Mold. mofturi, nazuri: mâța face marazuri CR. [Turc. MARAZ, boală].

maráz n., pl. urĭ (turc. maraz, d. ar. maraz, boală, care vine d. gr. marasmós, marazm; d. turc. vine ngr. marázis, alb. marás, sîrb. maraz). Vechĭ (măraz). Pornire, necaz, cĭudă. Azĭ. Mold. Iron. A face marazurĭ, a face mofturĭ, a te strîmba (ca să placĭ orĭ fiind-că nu-țĭ place ție): parcă eraŭ niște maĭmuțe care fac marazurĭ la circ (Neam. Rom. Pop. 6, 190), de atuncĭ (de la bătaĭe) nu-mĭ maĭ face marazurĭ (ĭapa) și trece pin apă ca pe uscat (Panfile, Văzduhul, 1916, 15). V. marafet.

măráz, V. maraz.

măraz s. v. CIUDĂ. GELOZIE. INVIDIE. NECAZ. PICĂ. PIZMĂ. PORNIRE. RANCHIUNĂ.