marasm definitie

12 definiții pentru marasm

MARÁSM s. n. 1. Decădere morală și spirituală. 2. Stare de stagnare a unei activități generale (economice, sociale etc.) 3. (Med.) Formă gravă de denutriție manifestată prin slăbire extremă. – Din fr. marasme, ngr. marasmós, germ. Marasmus.
MARÁSM s. n. (Livr.) Stare de epuizare fizică sau de decădere morală. – Din fr. marasme, ngr. marasmós, germ. Marasmus.
MARÁSM s. n. Epuizare morală, demoralizare, descurajare; decădere. Admirase o pereche de asemenea pui hîrjonindu-se și încercîndu-și elastic puterile tinere, fără să sufere încă de marasmul captivității. C. PETRESCU, C. V. 15. Zadarnic singur, cîteodată, pentru-a scăpa de-al meu marasm încerc să cred că este astfel și să mă pierd cu ochii-n soare. MACEDONSKI, O. I 98.
marásm s. n.
marásm s. n.
MARÁSM s. v. demoralizare, depresiune, deprimare, descurajare, epuizare, extenuare, istoveală, istovire, secătuire, sfârșeală, slăbiciune, sleire, surmenaj, surmenare, vlăguire.
MARÁSM s.n. 1. Demoralizare; decădere spirituală; stare de stagnare. 2. Stare generală proastă a organismului. [< fr. marasme, cf. gr. marasmos < marainein – a se veșteji].
MARÁSM s. n. 1. demoralizare, decădere morală, descurajare. ◊ stare de stagnare, de criză (economică, politică, socială etc.). 2. epuizare fizică, stare generală proastă a organismului. (< fr. marasme, gr. marasmos)
MARÁSM n. 1) Stare de slăbire extremă a organismului; extenuare fizică. 2) Stare de epuizare morală și spirituală; demoralizare. /<fr. marasme, ngr. marasmos, germ. Marasmus
marasm n. Med. slăbiciune extremă, lâncezeală.
*marázm n., pl. urĭ (vgr. marasmós, d. maraíno, veștejesc, slăbesc. V. amarant). Topire pe picĭoare, lîncezeală, consumpțiune, perderea puterilor fizice și morale din cauza uneĭ adîncĭ întristărĭ.
marasm s. v. DEMORALIZARE. DEPRESIUNE. DEPRIMARE. DESCURAJARE. EPUIZARE. EXTENUARE. ISTOVEALĂ. ISTOVIRE. SECĂTUIRE. SFÎRȘEALĂ. SLĂBICIUNE. SLEIRE. SURMENAJ. SURMENARE. VLĂGUIRE.

marasm dex

Intrare: marasm
marasm substantiv neutru