MARANGÓZ, marangozi, s. m. (Rar) Dulgher specializat în prelucrarea lemnăriei navelor sau a unor ambarcațiuni. – Din tc. marangoz.

MARANGÓZ, marangozi, s. m. Dulgher specializat în prelucrarea lemnăriei navelor sau a unor ambarcații. – Din tc. marangoz.

MARANGÓZ, marangozi, s. m. Dulgher specializat în cioplirea, fasonarea și îmbinarea pieselor de lemn ale navelor. Ieremie, ajutat de doi marangozi luați de la șantier, băteau scîndurile punții. TUDORAN, P. 109.

marangóz (rar) s. m., pl. marangózi

marangóz s. m., pl. marangózi

MARANGÓZ s. (prin Mold.) marangoci. (Dulgherul de nave se numește ~.)

marangóz (marangózi), s. m. – Cioplitor. Tc. marangoz (Scriban), cf. ngr. μαραγϰός. Rar, în Mold. de S.

MARANGÓZ ~i m. Muncitor specializat în lemnăria de corabie. /<turc. marangoz

marangóz, marangózi, s.m. (reg.) 1. om necivilizat, mitocan. 2. dulgher la nave.

marangóz m., pl. jĭ (turc. maranghoz, d. ngr. marangós, care vine d. it. marangóne, dulgher; bg. marangoz). Dun. de jos. Dulgher care face cheresteaŭa uneĭ corăbiĭ. Fig. Iron. Om de un aspect necivilizat, mitocan: un marangoz din Bădălan (mahalaŭa din vale a Galaților). – În sudu Mold. marangocĭ, pl. tot ocĭ. V. magopeț, cĭofligar, bașcaliu, țuțuĭan.

MARANGOZ s. (prin Mold.) rnarangoci. (Dulgherul de nave se numește ~.)