Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru marangoz

MARANG├ôZ, marangozi, s. m. (Rar) Dulgher specializat ├«n prelucrarea lemn─âriei navelor sau a unor ambarca╚Ťiuni. ÔÇô Din tc. marangoz.
MARANG├ôZ, marangozi, s. m. Dulgher specializat ├«n prelucrarea lemn─âriei navelor sau a unor ambarca╚Ťii. ÔÇô Din tc. marangoz.
MARANG├ôZ, marangozi, s. m. Dulgher specializat ├«n cioplirea, fasonarea ╚Öi ├«mbinarea pieselor de lemn ale navelor. Ieremie, ajutat de doi marangozi lua╚Ťi de la ╚Öantier, b─âteau sc├«ndurile pun╚Ťii. TUDORAN, P. 109.
marang├│z (rar) s. m., pl. marang├│zi
marang├│z s. m., pl. marang├│zi
MARANGÓZ s. (prin Mold.) marangoci. (Dulgherul de nave se numește ~.)
marang├│z (marang├│zi), s. m. ÔÇô Cioplitor. Tc. marangoz (Scriban), cf. ngr. ╬╝╬▒¤ü╬▒╬│¤░¤î¤é. Rar, ├«n Mold. de S.
MARANGÓZ ~i m. Muncitor specializat în lemnăria de corabie. /<turc. marangoz
marang├│z, marang├│zi, s.m. (reg.) 1. om necivilizat, mitocan. 2. dulgher la nave.
marang├│z m., pl. j─ş (turc. maranghoz, d. ngr. marang├│s, care vine d. it. marang├│ne, dulgher; bg. marangoz). Dun. de jos. Dulgher care face cherestea┼şa une─ş cor─âbi─ş. Fig. Iron. Om de un aspect necivilizat, mitocan: un marangoz din B─âd─âlan (mahala┼şa din vale a Gala╚Ťilor). ÔÇô ├Än sudu Mold. marangoc─ş, pl. tot oc─ş. V. magope╚Ť, c─şofligar, ba╚Öcaliu, ╚Ťu╚Ťu─şan.
MARANGOZ s. (prin Mold.) rnarangoci. (Dulgherul de nave se numește ~.)

Marangoz dex online | sinonim

Marangoz definitie

Intrare: marangoz
marangoz substantiv masculin