MARAMUREȘEÁN, -Ă, maramureșeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din Maramureș; moroșan. 2. Adj. Care aparține Maramureșului sau maramureșenilor (1), privitor la Maramureș ori la maramureșeni. – Maramureș (n. pr.) + suf. -ean.

MARAMUREȘEÁN, -Ă, maramureșeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Maramureșului sau este originară de acolo; moroșan. 2. Adj. Care aparține Maramureșului sau maramureșenilor (1), privitor la Maramureș sau la maramureșeni, originar din Maramureș. – Maramureș (n. pr.) + suf. -ean.

MARAMUREȘEÁN1, -Ă, maramureșeni, -e, adj. Din Maramureș, caracteristic Maramureșului.

MARAMUREȘEÁN2, -Ă, maramureșeni, -e, s. m. și f. Locuitor din Maramureș.

maramureșeán adj. m., s. m., pl. maramureșéni; adj. f., s. f. maramureșeánă, pl. maramureșéne

maramureșeán s. m., adj. m. mureșean

MARAMUREȘEÁN s., adj. 1. s. (reg.) moroșan. 2. adj. (reg.) moroșenesc.

MARAMUREȘEÁN1 ~eánă (~éni, ~éne) Care aparține Maramureșului sau populației lui; din Maramureș. /Maramureș n. pr. + suf. ~ean

MARAMUREȘEÁN2 ~eánă (~éni, ~éne) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Maramureșului sau este originară din Maramureș. /Maramureș n. pr. + suf. ~ean

MARAMUREȘEAN s., adj. 1. s. (reg. ) moroșan. 2. adj. (reg.) moroșenesc.

maramureșeán, -ă, maramureșeni, -e, s.m.f., adj. – 1. Persoană care face parte din populația Maramureșului sau este originară din această regiune, județ; moroșan. 2. (adj.) Care aparține Maramureșului, privitor la Maramureș. ♦ (onom.) Maramureșeanul, supranume. – Din n. top. Maramureș + suf. -ean.