Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru marabut

MARAB├Ü, marabu, s. m. I. 1. Pas─âre exotic─â asem─ân─âtoare cu barza, cu pene albe str─âlucitoare (Leptoptilus crumeniferus); p. restr. pana sau penele acestei p─âs─âri, folosite ca podoab─â; p. ext. podoab─â format─â din diferite pene (sau din fulgi) de pas─âre (viu colorate), ├«n╚Öirate pe a╚Ť─â. 2. Fir de m─âtase pentru b─ât─âtur─â, alc─âtuit din mai multe fire sucite la un loc, care, prin prelucrare, au c─âp─âtat aspect de fulgi. II 1. Membru al unui ordin religios musulman medieval din nordul Africii, care ducea via╚Ť─â de ascet ╚Öi era venerat ca sf├ónt. 2. Moschee mic─â ├«n care slujea un marabu (II 1). [Var.: marab├║t s. m.] ÔÇô Din fr. marabout.
MARABÚT s. m. v. marabu.
MARAB├Ü s. m. I. 1. Pas─âre exotic─â asem─ân─âtoare cu barza, cu pene albe str─âlucitoare (Leptoptilus crumeniferus); p. restr. pana sau penele acestei p─âs─âri, folosite ca podoab─â; p. ext. podoab─â format─â din diferite pene (sau din fulgi) de pas─âre (viu colorate), ├«n╚Öirate pe a╚Ť─â. 2. Fir de m─âtase pentru b─ât─âtur─â, alc─âtuit din mai multe fire sucite la un loc, care, prin prelucrare, au c─âp─âtat aspect de fulgi. II 1. Membru al unui ordin religios musulman medieval din nordul Africii, care ducea via╚Ť─â de ascet ╚Öi era venerat ca sf├ónt. 2. Moschee mic─â ├«n care slujea un marabu (II 1). [Var.: marab├║t s. m.] ÔÇô Din fr. marabout.
MARABÚT s. m. v. marabu.
MARAB├Ü s. m. 1. Pas─âre exotic─â asem─ân─âtoare cu barza, ale c─ârei pene gri-alb─âstrii servesc ca podoab─â la ├«mbr─âc─âmintea femeilor (Leptoptilus crumenterus). 2. Credincios musulman venerat ca un sf├«nt de c─âtre popula╚Ťia supersti╚Ťioas─â care uneori ├«i atribuie puteri supranaturale. C├«teva femei stau ├«n nemi╚Öcare l├«ng─â acel marabu. ALECSANDRI, la CADE.
!marab├║ s. m., art. marab├║ul; pl. marab├║
marab├║ s. m., art. marab├║ul[1]
MARABÚ s. (BIS.) murabit.[1]
MARAB├Ü s.m. I. Pas─âre asem─ân─âtoare berzei, cu pene foarte frumoase, r─âsp├óndit─â ├«n Africa ╚Öi India; (p. restr.) penele acestei p─âs─âri, folosite ca podoab─â; (p. ext.) podoab─â format─â din diferite pene de pas─âre, viu colorate, ├«n╚Öirate pe a╚Ť─â. II. Credincios musulman medieval din nordul Africii, care ducea o via╚Ť─â ascetic─â ╚Öi contemplativ─â. ÔÖŽ Mic─â moscheie ├«n care slujea un asemenea credincios. [Var. marabut s.m. / < fr. marabout, it. marab├╣, cf. port. marabuto < ar. marbut].
MARABÚT s.m. v. marabu.
MARAB├Ü I. s. m. 1. ascet musulman medieval din nordul Africii; murabit. ÔŚŐ mic─â moschee ├«n care slujea un asemenea ascet. 2. pas─âre vorace din ordinul ciconiiformelor, mai mare dec├ót barza, cu capul ╚Öi g├ótul gola╚Ö, cu pene foarte frumoase, ├«n Africa ╚Öi Asia ecuatorial─â. II. s. n. podoab─â din pene ori alte fire ce imit─â fulgii, care se poart─â la g├ót sau drept garnitur─â la rochii. (< fr. marabut, port. marabuto)
MARABÚ1 m. 1) Pasăre mare exotică cu penaj alb-cenușiu, cu capul și gâtul golașe, asemănătoare cu barza. 2) Pană din coada acestei păsări, folosită ca podoaba. /<fr. marabout[1]
MARABÚ2 m. Călugăr musulman care s-a retras într-un loc ferit de lume și este socotit de credincioși drept sfânt. /<fr. marabout[1]
marabut m. pasăre din India ale cării pene frumoase servă a orna pălăriile femeiești.
*marab├║t m. (fr. marabout, d. pg. marabuto, care vine d. ar. marabath, evlavios, d. rabath, a fi tare, rabatha, a lega). Preut musulman de un caracter ascetic (V. hoge). Un fel de barz─â din Africa ╚Öi India. (Supt aripele lui se afl─â ni╚Öte pene fine ├«ntrebuin╚Ťate odinioar─â la p─âl─âriile feme─şe╚Öt─ş).

Marabut dex online | sinonim

Marabut definitie

Intrare: marabu
marabut
marabu substantiv masculin