marșrută definitie

15 definiții pentru marșrută

MARȘRÚT, marșrute, s. n. 1. Itinerar. ♦ Document, act în care este fixat itinerarul unui tren, al unei mașini etc. 2. Mers continuu al unui tren de marfă cu parcurs lung, care nu lasă și nu ia vagoane din vreo stație de pe itinerar. 3. (Tehn.) Metodă de lucru la mai multe mașini. [Var.: marșrútă s. f.] – Din rus. marșrut, fr. marcheroute, germ. Marschrout.
MARȘRÚTĂ s. f. v. marșrut.
MARȘRÚT, marșrute, s. n. 1. Itinerar. ♦ Document, act în care este fixat itinerarul unui tren, al unei mașini etc. 2. Mers continuu al unui tren de marfă cu parcurs lung, care nu lasă și nu ia vagoane din vreo stație de pe itinerar. 3. (Tehn.) Metodă de lucru la mai multe mașini. [Var.: marșrútă s. f.] – Din rus. marșrut, fr. marcheroute, germ. Marschrout.
MARȘRÚTĂ s. f. v. marșrut.
MARȘRÚT, marșrute, s. n. 1. (Astăzi rar) Itinerar; parcurs. Deoarece însă marșrutul îl lăsasem cu totul pe sama Pisicuții, nu căutai să mă dezmeticesc unde mă aflu. HOGAȘ, M. N. 55. (În forma marșrută) Eu am obicei de a călători fără marșrută hotărîtă de înainte. ALECSANDRI, O. P. 277. ♦ Act, document în care e fixat itinerarul unui tren, al unei mașini etc. 2. Mers al unui tren de marfă (cu parcurs lung) care nu lasă și nici nu ia vagoane din vreo stație de pe itinerar. ♦ (Tehn.) Metodă de lucru la mai multe mașini, prin deservirea acestora într-o ordine stabilită dinainte. Variantă: marșrútă s. f.
MARȘRÚTĂ s. f. v. marșrut.
!marșrút (mar-șrut/marș-rut) s. n., pl. marșrúte
marșrút s. n. (sil. mt. marș-), pl. marșrúte[1]
MARȘRÚT s. v. drum, itinerar, parcurs, rută, traiect, traiectorie, traseu.[1]
MARȘRÚT s.n. 1. Itinerar. 2. Mers al unui tren de marfă de lung parcurs care nu ia și nu lasă vagoanele în stații. 3. Metodă de a lucra la mai multe mașini prin deservirea lor într-o ordine prestabilită. [Var. marșrută s.f. / cf. rus. marșrut, germ. Marschroute, fr. marcheroute < marcher – a merge, route – drum].
MARȘRÚTĂ s.f. v. marșrut.
MARȘRÚT s. n. 1. itinerar, traseu. 2. mers al unui tren de marfă de lung parcurs, care nu ia și nu lasă vagoanele în stații. 3. metodă de a lucra la mai multe mașini prin deservirea lor într-o ordine prestabilită. (< rus. marșrut, fr. marcheroute, germ. Marschrout)
MARȘRÚT ~e f. 1) Linie a unei căi de comunicare (șosea, cale ferată, canal etc.) cu indicarea localităților. 2) Metodă de deservire a mai multor mașini într-o ordine stabilită dinainte. /<rus. marșrut, fr. marcheroute, germ. Marschroute[1]
*marșrútă f., pl. e, și (maĭ des) marșút n., pl. urĭ (germ. marsch-rute, d. fr. marche, mers, și route, cale). Itinerar. La căile ferate, foaĭe în care se înseamnă încărcătura unuĭ vagon.
marșrut s. v. DRUM. ITINERAR. PARCURS. RUTĂ. TRAIECT. TRAIECTORIE. TRASEU.

marșrută dex

Intrare: marșrut
marșrută
marșrut substantiv neutru
  • silabisire: mt. marș-