MARȘÁ, marșez, vb. I. Intranz. A cădea de acord, a consimți; a se lăsa antrenat într-o acțiune. ♦ A se lăsa corupt. – Din fr. marcher.

MARȘÁRE, marșări, s. f. Acțiunea de a marșa. – V. marșa.

MARȘÁ, marșez, vb. I. Intranz. (Franțuzism) A cădea de acord, a consimți; a se lăsa antrenat într-o acțiune. ♦ A se lăsa corupt. – Din fr. marcher.

MARȘÁRE, marșări, s. f. (Franțuzism) Acțiunea de a marșa. – V. marșa.

*marșá (a ~) vb., ind. prez. 3 marșeáză

marșá vb., ind. prez. 1 sg. marșéz, 3 sg. și pl. marșeáză

marșáre s. f., g.-d. art. marșării

MARȘÁ vb. intr. (fam.) a accepta, a fi de acord. ◊ a se lăsa corupt. (< fr. marcher)

marșá vb. I (franțuzism; lb. cultă colocv.) A fi de acord ◊ „Teleobservatorul, ca și telespectatorul, poate să creadă sau să nu creadă în buna-credință a celor doi soți «care nu s-au lăsat niciodată examinați de o comisie științifică», poate să «marșeze» sau să nu marșeze.” Cont. 3 XI 78 p. 8 (din fr. marcher)