MANUSCRÍPT s. n. v. manuscris.

MANUSCRÍS, -Ă, manuscriși, -se, s. n., adj. 1. S. n. Text scris de mână sau, p. ext., dactilografiat. ◊ Loc. adj. și adv. În manuscris = (încă) netipărit. 2. Adj. (Despre texte, lucrări) Scris cu mâna sau, p. ext., dactilografiat. [Var.: (înv.) manuscrípt s. n.] – Din lat. manuscriptus (după scris).

MANUSCRÍPT s. n. v. manuscris.

MANUSCRÍS, -Ă, manuscriși, -se, s. n., adj. 1. S. n. Text scris de mână sau, p. ext., dactilografiat. ◊ Loc. adj. și adv. În manuscris = (încă) netipărit. 2. Adj. (Despre texte, lucrări) Scris cu mâna sau, p. ext., dactilografiat. [Var.: (înv.) manuscrípt s. n.] – Din lat. manuscriptus (după scris).[1]

MANUSCRÍPT s. n. v. manuscris.

MANUSCRÍS, manuscrise, s. n. Text (al unei lucrări, opere, cărți) scris de mînă, netipărit (încă). Manuscrisul original al cronicii lui Gr. Ureche nu ni s-a păstrat. ROSETTI, S.E. 18. Eminescu era un mare căutător și cercetător de manuscrise vechi. BENIUC, P. 25. Puteai să descifrezi mai repede un manuscris și să-i prinzi sensul. PAS, Z. I 300. ◊ (Adjectival) M-am cercat să cetesc un romanț din acele manuscrise. NEGRUZZI, S. I 11. – Variantă: (învechit) manuscrípt (CARAGIALE, O. VII 473, EMINESCU, N. 44) s. n.

!manuscrís1 (-nus-cris/-nu-scris) adj. m.; f. manuscrísă, pl. manuscríse

!manuscrís2 (-nus-cris/-nu-scris) s. n., pl. manuscríse; abr. ms.

manuscrís adj. m. (sil. mf. -scris), pl. manuscríși; f. sg. manuscrísă, pl. manuscríse[1]

manuscrís s. n. (sil. mf. -scris), pl. manuscríse[1]

MANUSCRÍPT s. v. manuscris.

MANUSCRÍS s. (înv.) izvod, manuscript. (Un ~ din veacul al XVI-lea.)

MANUSCRÍPT s.n. v. manuscris.

MANUSCRÍS, -Ă adj., s.n. (Operă, lucrare, text) scris de mână (azi și dactilografiat); netipărit. [Var. manuscript s.n. / cf. fr. manuscrit, lat. manuscriptum < lat. manus – mână, scribere – a scrie; după scris].[1]

MANUSCRÍS, -Ă adj., s. n. (text) scris de mână (azi și dactilografiat). (< fr. manuscrit, lat. manu-scriptus)

manuscrís (manuscríse), s. n. – Text scris de mînă. – Var. (înv.) manuscript. Format după fr. manuscrit încrucișat cu scris, participiul lui a scrie.

MANUSCRÍS1 ~să (~și, ~se) Care este scris de mână. /<lat. manuscriptus

MANUSCRÍS2 ~e n. Lucrare scrisă de mână (sau dactilografiată). /<lat. manuscriptus

manuscript n. operă scrisă cu mâna: un manuscript rar.

manuscris a. scris cu mâna: lucrare manuscrisă.

manuscrípt n., pl. e (lat. manu-scriptus, scris cu mîna). Carte scrisă cu mîna (în opoz. cu imprimat saŭ tipăritură). – Se zice maĭ des manuscris (formă românizată, ca extract, product și extras, produs) și se întrebuințează și ca adj.: o carte manuscrisă.

manuscript s. v. MANUSCRIS.

MANUSCRIS s. (înv.) izvod, manuscript. (Un ~ din veacul al XVI-lea.)

MANUSCRIPTUM, revistă trimestrială editată de Muzeul Literaturii Române din București (din oct./dec. 1970). Director fondator: D. Panaitescu-Perpessicius (1970-1972). Redactor-șef (din 1992) Dan Condeescu. Specializată în publicarea de scrieri și documente literare inedite. Colaboratori: Ș. Cioculescu, Al. Piru, P. Cornea, R. Vulpescu, N. Manolescu, M. Zaciu, N. Florescu, D. Simonescu, D. Vatamaniuc, P. Creția ș.a.

MANUSCRÍS (< manuscript, după scris; {s} lat. manus „mână” + scriptus „scris”) s. n. 1. Denumire generală pentru orice text scris de mână. Semnificația cea mai importantă este aceea de carte veche scrisă sau copiată înainte de apariția tiparului. Cele mai vechi m. au fost scrise pe papirus; din sec. 3+4, au fost strânse în codexuri. Principalele centre de scriere și copiere au fost mănăstirile, unde, treptat, scrierea și decorarea acestor m. cu miniaturi și litere aurite a devenit o adevărată artă. Sin. manuscript. 2. Prima formă autografă sau dactilografiată (procesată)a unei lucrări pregătite pentru publicare. ◊ Loc. În manuscris = în formă netipărită.

MANUSCRISELE DE LA MAREA MOARTĂ (QUMRAN), texte străvechi scrise în ebraică, arameică, nabateică, greacă, latină, siriano-palestiniană și arabă, datând din sec. 2 î. Hr.-2 d. Hr. Cuprind date prețioase privind esenianismul și geneza creștinismului primitiv. Descoperite în 1947 în peșterile din regiunea de NV a Mării Moarte, în apropiere de Qumran (unde în sec. 3 î. Hr.-2 d. Hr. și-a avut centrul o comunitate religioasă, probabil, a esenienilor).