Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru mant─â

M├üNT─é, mante, s. f. (├Änv.) Mantie. ÔÇô Din fr. mante.
M├üNT─é, mante, s. f. (├Änv.) Mantie. ÔÇô Din fr. mante.
M├üNT─é, mante, s. f. (Rar) Mantie. Ca-ntr-un cuib ne-om pituli ╚śi-ast─â mant─â larg─â, tainic, pe-am├«ndoi ne va-nveli. DAVILA, V. V. 30. La pieptu-i manta neagr─â ├«n falduri ╚Öi-o adun─â, Movili de frunze-n drumu-i le spulber─â de sun─â. EMINESCU, O. I 92. ÔŚŐ Fig. Dar a nop╚Ťii neagr─â mant─â peste dealuri se l─â╚Ťe╚Öte, La apus se adun norii, se ├«ntind ca un ve╚Ötm├«nt. ALEXANDRESCU, P. 135.
mántă (înv.) s. f., g.-d. art. mántei; pl. mánte
mántă s. f., g.-d. art. mántei; pl. mánte
MÁNTĂ s. v. mantie.
MÁNTĂ s.f. Pelerină lungă și largă care se purta peste celelalte haine; mantie. [< fr. mante].
MÁNTĂ s. f. pelerină lungă și largă purtată peste celelalte haine; mantie. (< fr. mante)
mant├á (mant─â) f. 1. hain─â larg─â ╚Öi lung─â ce se pune deasupra celorlalte; a pune cuiva mantaua, a-l p─âc─âli; 2. (poetic) acoperem├ónt: a nop╚Ťii neagr─â mant─â peste dealuri se l─â╚Ťe╚Öte BOL.; 3. fig. pricin─â de ceart─â, belea: v─â ve╚Ťi g─âsi mantaua cu mine CR. [Pol. MANTA; V. mantie].
m├ínt─â f., pl. e (fr. mante) ╚Öi (ob.) m├íntie f. (vsl. man┼şti─şa, rus. m├ínti─şa. V. manta, mani╚Öc─â). Ha─şn─â de mare ceremonie purtat─â peste toate cele-lalte de suveran─ş ╚Öi de prela╚Ť─ş. (Tot cu mantie ├«─ş reprezent─â pictori─ş pe arti╚Öt─ş).
mant─â s. v. MANTIE.
cu manta expr. (intl.) indirect, pe ocolite.
mant─â, mante s. f. marginea interioar─â a mesei de biliard.

Mant─â dex online | sinonim

Mant─â definitie

Intrare: mant─â
mant─â substantiv feminin