6 definiții pentru mansuet

mansuét (livr.) (-su-et) adj. m., pl. mansuéți; f. mansuétă, pl. mansuéte
mansuét adj. m. (sil. -su-et), pl. mansuéți; f. sg. mansuétă, pl. mansuéte
MANSUÉT adj. v. blajin, blând, bun, domol, pașnic.
MANSUÉT, -Ă adj. (Liv.) Blând, indulgent, bun. [Pron. -su-et. / < lat. mansuetus, it. mansueto, cf. fr. mansuet].
MANSUÉT, -Ă adj. blând, indulgent, bun. (< lat. mansuetus, it. mansueto)
mansuet adj. v. BLAJIN. BLÎND. BUN. DOMOL. PAȘNIC.
Intrare: mansuet
mansuet adjectiv
  • silabisire: -su-et