Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru manoper─â

MAN├ôPER─é, manopere, s. f. 1. Munc─â manual─â depus─â pentru efectuarea unei lucr─âri; plat─â pentru aceast─â munc─â. 2. (Rar) Ac╚Ťiune tactic─â; atitudine; mijloc, procedeu ├«ntrebuin╚Ťat pentru realizarea unui scop. 3. Fig. Manevr─â (4). ÔÇô Calc dup─â fr. man┼ôuvre, it. manovra. Cf. lat. manopera.
MAN├ôPER─é, manopere, s. f. 1. Munc─â manual─â depus─â pentru efectuarea unei lucr─âri; plat─â pentru aceast─â munc─â. 2. (Rar) Ac╚Ťiune tactic─â; atitudine; mijloc, procedeu ├«ntrebuin╚Ťat pentru realizarea unui scop. 3. Fig. Manevr─â (4). ÔÇô Calc dup─â fr. man┼ôuvre, it. manovra. Cf. lat. manopera.
MAN├ôPER─é, manopere, s. f. 1. Munc─â manual─â depus─â pentru efectuarea unei lucr─âri. Fig. Uneltire pus─â la cale ├«n vederea realiz─ârii unui scop necinstit sau a c├«╚Ötig─ârii unei cauze nedrepte; intrig─â, manevr─â, tertip. Manoper─â grosolan─â, ca s─â intimideze pe ci╚Ťiva nehot─âr├«╚Ťi. CARAGIALE, O. I 114. Celelalte actri╚Ťe privesc la d├«nsa cu ochi pizma╚Öi ╚Öi ├«ntrebuin╚Ťeaz─â toate manoperele pentru ca s─â ├«mpiedice succesul ei. ALECSANDRI, O. P. 130.
!man├│per─â (ma-no-/man-o-) s. f., g.-d. art. man├│perei; pl. man├│pere
man├│per─â s. f. (sil. mf. man-) oper─â
MAN├ôPER─é s. v. cale, chip, fel, form─â, intrig─â, manevr─â, manier─â, ma╚Öina╚Ťie, metod─â, mijloc, mod, modalitate, posibilitate, procedare, procedeu, procedur─â, putin╚Ť─â, sistem, uneltire.
MANÓPERĂ s.f. 1. Muncă manuală necesară pentru efectuarea unei lucrări, pentru producerea unui lucru. 2. (Fig.) Uneltire, intrigă, manevră. [După fr. manoeuvre, it. manovra, cf. lat. med. manopera].
MAN├ôPER─é s. f. 1. cantitatea de munc─â (manual─â) necesar─â pentru efectuarea unei lucr─âri; remunera╚Ťia cuvenit─â pentru aceast─â munc─â. 2. (fig.) uneltire, intrig─â. (dup─â fr. monoeuvre, lat. manopera)
MAN├ôPER─é ~e f. 1) Munc─â manual─â care este necesar─â pentru efectuarea unei lucr─âri. 2) rar Mijloc de a ac╚Ťiona ├«n vederea atingerii unui anumit scop; manier─â; modalitate; procedeu; manevr─â. /<fr. manoeuvre, it. manovra
manoper─â f. mijloc ├«ntrebuin╚Ťat spre a ajunge la un scop: manopere neleale.
*man├│per─â f., pl. e (fr. manoeuvre supt infl. lu─ş oper─â. V. manevr─â ╚Öi manufactur─â). Pl. Manevre, uneltir─ş, tertipur─ş.
manoper─â s. v. CALE. CHIP. FEL. FORM─é. INTRIG─é. MANEVR─é. MANIER─é. MA╚śINA╚ÜIE. METOD─é. MIJLOC. MOD. MODALITATE. POSIBILITATE. PROCEDARE. PROCEDEU. PROCEDUR─é. PUTIN╚Ü─é. SISTEM. UNELTIRE.

Manoper─â dex online | sinonim

Manoper─â definitie

Intrare: manoper─â
manoper─â substantiv feminin
  • silabisire: man-