Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru manivel─â

MANIV├ëL─é, manivele, s. f. P├órghie (cotit─â sau curb─â) care serve╚Öte la ac╚Ťionarea unui mecanism, la transformarea unei mi╚Öc─âri de rota╚Ťie ├«ntr-o mi╚Öcare rectilinie (╚Öi invers) etc. ÔÇô Din fr. manivelle.
MANIV├ëL─é, manivele, s. f. P├órghie (cotit─â sau curb─â) care serve╚Öte la ac╚Ťionarea unui mecanism, la transformarea unei mi╚Öc─âri de rota╚Ťie ├«ntr-o mi╚Öcare rectilinie (╚Öi invers) etc. ÔÇô Din fr. manivelle.
MANIV├ëL─é, manivele, s. f. P├«rghie care serve╚Öte la m├«nuirea unui mecanism, la rotirea unui arbore sau la transformarea unei mi╚Öc─âri de rota╚Ťie ├«ntr-o mi╚Öcare rectilinie (╚Öi invers) etc. R─âsucea f─âr─â nici un entuziasm manivela. C. PETRESCU, ├Ä. II 121. Manivela semnalului nu se poate trage dec├«t rup├«ndu-se a╚Ťa ├«nnodat─â ╚Öi cu nodul plumbuit. CARAGIALE, M. 127.
maniv├ęl─â s. f., g.-d. art. maniv├ęlei; pl. maniv├ęle
maniv├ęl─â s. f., g.-d. art. maniv├ęlei; pl. maniv├ęle
MANIVÉLĂ s. (TEHN.) 1. (înv.) sucitor. (~ la o mașină.) 2. v. cocârlă.
MANIV├ëL─é s.f. M├óner de lemn sau de fier (├«ncovoiat astfel ├«nc├ót s─â formeze de dou─â ori c├óte un unghi drept) care serve╚Öte la m├ónuirea unui mecanism, la transformarea unei mi╚Öc─âri de rota╚Ťie ├«ntr-o mi╚Öcare rectilinie etc. [< fr. manivelle].
MANIV├ëL─é s. f. p├órghie ├«ndoit─â ├«n unghi drept, care serve╚Öte la m├ónuirea unui mecanism, la transformarea unei mi╚Öc─âri de rota╚Ťie ├«ntr-o mi╚Öcare rectilinie etc. (< fr. manivelle)
maniv├ęl─â (maniv├ęle), s. f. ÔÇô Un fel de m├«ner cu care se face mi╚Öcarea de rota╚Ťie. Fr. manivelle, poate par╚Ťial prin intermediul tc. manivela, cf. it. manovella, de unde ngr. ╬╝╬▒╬Ż╬┐╬▓╬ş╬╗╬▒.
MANIV├ëL─é ~e f. P├órghie curbat─â care serve╚Öte la imprimarea unei mi╚Öc─âri de rota╚Ťie a unui mecanism. /<fr. manivelle
manivelă f. bucată de fler sau de lemn ce servă a face să se învârtească o osie. (= fr. manivelle).
*maniv├ęl─â f., pl. e (fr. manivelle, vfr. menevelle, it. manovella, d. lat. *manubella, man├║bula sa┼ş man─şbula, a. ├«.). Coarb─â, col─ât─â┼ş, m├«ner de care apuc─ş ca s─âÔÇÖnv├«rte╚Öt─ş o roat─â. V. ╚Ťumburuc.
MANIVELĂ s. (TEHN.) 1. (înv.) sucitor. (~ la o mașină.) 2. cocîrlă, crivală, (reg.) coacă, vîrtej. (~ la joagăr.)
a avea manivel─â expr. a se masturba
a face manivel─â / zgudu expr. (iron.) a se masturba.
manivel─â, manivele s. f. (peior.) onanist.

Manivel─â dex online | sinonim

Manivel─â definitie

Intrare: manivel─â
manivel─â substantiv feminin