manivelă definitie

16 definiții pentru manivelă

MANIVÉLĂ, manivele, s. f. Pârghie (cotită sau curbă) care servește la acționarea unui mecanism, la transformarea unei mișcări de rotație într-o mișcare rectilinie (și invers) etc. – Din fr. manivelle.
MANIVÉLĂ, manivele, s. f. Pârghie (cotită sau curbă) care servește la acționarea unui mecanism, la transformarea unei mișcări de rotație într-o mișcare rectilinie (și invers) etc. – Din fr. manivelle.
MANIVÉLĂ, manivele, s. f. Pîrghie care servește la mînuirea unui mecanism, la rotirea unui arbore sau la transformarea unei mișcări de rotație într-o mișcare rectilinie (și invers) etc. Răsucea fără nici un entuziasm manivela. C. PETRESCU, Î. II 121. Manivela semnalului nu se poate trage decît rupîndu-se ața înnodată și cu nodul plumbuit. CARAGIALE, M. 127.
manivélă s. f., g.-d. art. manivélei; pl. manivéle
manivélă s. f., g.-d. art. manivélei; pl. manivéle
MANIVÉLĂ s. (TEHN.) 1. (înv.) sucitor. (~ la o mașină.) 2. v. cocârlă.
MANIVÉLĂ s.f. Mâner de lemn sau de fier (încovoiat astfel încât să formeze de două ori câte un unghi drept) care servește la mânuirea unui mecanism, la transformarea unei mișcări de rotație într-o mișcare rectilinie etc. [< fr. manivelle].
MANIVÉLĂ s. f. pârghie îndoită în unghi drept, care servește la mânuirea unui mecanism, la transformarea unei mișcări de rotație într-o mișcare rectilinie etc. (< fr. manivelle)
manivélă (manivéle), s. f. – Un fel de mîner cu care se face mișcarea de rotație. Fr. manivelle, poate parțial prin intermediul tc. manivela, cf. it. manovella, de unde ngr. μανοβέλα.
MANIVÉLĂ ~e f. Pârghie curbată care servește la imprimarea unei mișcări de rotație a unui mecanism. /<fr. manivelle
manivelă f. bucată de fler sau de lemn ce servă a face să se învârtească o osie. (= fr. manivelle).
*manivélă f., pl. e (fr. manivelle, vfr. menevelle, it. manovella, d. lat. *manubella, manúbula saŭ manĭbula, a. î.). Coarbă, colătăŭ, mîner de care apucĭ ca să’nvîrteștĭ o roată. V. țumburuc.
MANIVE s. (TEHN.) 1. (înv.) sucitor. (~ la o mașină.) 2. cocîrlă, crivală, (reg.) coacă, vîrtej. (~ la joagăr.)
a avea manivelă expr. a se masturba
a face manivelă / zgudu expr. (iron.) a se masturba.
manivelă, manivele s. f. (peior.) onanist.

manivelă dex

Intrare: manivelă
manivelă substantiv feminin