manitare definitie

2 intrări

8 definiții pentru manitare

MANITÁ, pers. 3 manitează, vb. I. Refl. (Despre vin) A se altera sub acțiunea unor bacterii specifice care transformă zahărul în manită. – Din manită.
MANITÁRE, manitări, s. f. Acțiunea de a se manita. – V. manita.
MANITÁ, pers. 3 manitează, vb. I. Refl. (Despre vin) A se altera sub acțiunea unor bacterii specifice care transformă zahărul în manită. – Din manită.
MANITÁRE, manitări, s. f. Acțiunea de a se manita. – V. manita.
manitá vb., ind. prez. 3 sg. maniteáză
manitáre s. f., g.-d. art. manitării
MANITÁRE s.f. Alterare a vinurilor provocată de bacterii specifice. [< manita].
MANITÁ vb. refl. (despre vin) a se altera sub acțiunea unor bacterii specifice, care transformă zahărul în manită. (< manită)

manitare dex

Intrare: manita
manita conjugarea a II-a grupa I verb reflexiv unipersonal
Intrare: manitare
manitare substantiv feminin