Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

8 defini╚Ťii pentru manitare

MANIT├ü, pers. 3 maniteaz─â, vb. I. Refl. (Despre vin) A se altera sub ac╚Ťiunea unor bacterii specifice care transform─â zah─ârul ├«n manit─â. ÔÇô Din manit─â.
MANIT├üRE, manit─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a se manita. ÔÇô V. manita.
MANIT├ü, pers. 3 maniteaz─â, vb. I. Refl. (Despre vin) A se altera sub ac╚Ťiunea unor bacterii specifice care transform─â zah─ârul ├«n manit─â. ÔÇô Din manit─â.
MANIT├üRE, manit─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a se manita. ÔÇô V. manita.
manitá vb., ind. prez. 3 sg. maniteáză
manitáre s. f., g.-d. art. manitării
MANITÁRE s.f. Alterare a vinurilor provocată de bacterii specifice. [< manita].
MANIT├ü vb. refl. (despre vin) a se altera sub ac╚Ťiunea unor bacterii specifice, care transform─â zah─ârul ├«n manit─â. (< manit─â)

Manitare dex online | sinonim

Manitare definitie

Intrare: manita
manita conjugarea a II-a grupa I verb reflexiv unipersonal
Intrare: manitare
manitare substantiv feminin