Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru manita

MANIT├ü, pers. 3 maniteaz─â, vb. I. Refl. (Despre vin) A se altera sub ac╚Ťiunea unor bacterii specifice care transform─â zah─ârul ├«n manit─â. ÔÇô Din manit─â.
MAN├ŹT─é s. f. Substan╚Ť─â organic─â zaharat─â con╚Ťinut─â ├«n r─â╚Öina de frasin ╚Öi ├«n unele ciuperci. ÔÇô Din fr. mannite.
MANIT├ü, pers. 3 maniteaz─â, vb. I. Refl. (Despre vin) A se altera sub ac╚Ťiunea unor bacterii specifice care transform─â zah─ârul ├«n manit─â. ÔÇô Din manit─â.
MAN├ŹT─é s. f. Substan╚Ť─â organic─â zaharat─â con╚Ťinut─â ├«n r─â╚Öina de frasin ╚Öi ├«n unele ciuperci. ÔÇô Din fr. mannite.
MAN├Ź╚Ü─é s. f. (├Änvechit) Stof─â groas─â din care se f─âceau odinioar─â anterie ╚Öi rochii. Nu va purta niciodat─â rochii de mani╚Ť─â ╚Öi de bogasiu. FILIMON, C. 209.
manitá vb., ind. prez. 3 sg. maniteáză
man├şt─â s. f., pl. man├şte
MAN├ŹT─é s.f. (Chim.) Substan╚Ť─â organic─â zaharat─â care se g─âse╚Öte ├«n r─â╚Öina de frasin ╚Öi ├«n unele ciuperci, av├ónd ac╚Ťiune laxativ─â. [< fr. mannite].
MANIT├ü vb. refl. (despre vin) a se altera sub ac╚Ťiunea unor bacterii specifice, care transform─â zah─ârul ├«n manit─â. (< manit─â)
MAN├ŹT─é s. f. 1. substan╚Ť─â organic─â cu gust dulce, ├«n r─â╚Öina de frasin ╚Öi ├«n unele ciuperci, cu ac╚Ťiune laxativ─â. 2. boal─â a vinului datorat─â manitei (1). (< fr. mannite)
man├ş╚Ť─â (-╚Ťe), s. f. ÔÇô Postav de l├«n─â. Ngr. ╬╝╬▒╬Ż╬»¤ä¤â╬▒ ÔÇ×man╚ÖonÔÇŁ (Scriban). Sec. XIX, ├«nv.
man├ş╚Ť─â s.f. (├«nv.) stof─â din care se f─âceau anterie, rochii etc.
mani╚Ť─â f. stof─â din care se f─âceau anterie ╚Öi rochii (FIL.). [Origin─â necunoscut─â].
man├ş╚Ť─â f., pl. e (ngr. manitsa, man╚Öon). Flm. Un fel de stof─â din care se f─âcea┼ş anterie, rochi─ş ╚Ö. a.
Mani, -╚Ťa, -╚Ťiu v. Manuel III 8, 9.

Manita dex online | sinonim

Manita definitie

Intrare: manit─â
manit─â substantiv feminin (numai) singular
Intrare: manita
manita conjugarea a II-a grupa I verb reflexiv unipersonal
Intrare: mani╚Ť─â
mani╚Ť─â
Intrare: Mani╚Ťa
Mani╚Ťa