Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru maniheism

MANIHE├ŹSM s. n. Mi╚Öcare religioas─â din Orientul Apropiat, potrivit c─âreia lumea este guvernat─â de dou─â principii, al binelui ╚Öi al r─âului. ÔÇô Din fr. manich├ęisme.
MANIHE├ŹSM s. n. Doctrin─â religioas─â din Orientul Apropiat, potrivit c─âreia lumea este guvernat─â de dou─â principii, al binelui ╚Öi al r─âului. ÔÇô Din fr. manich├ęisme.
manihe├şsm s. n.
manihe├şsm s. n.
MANIHE├ŹSM s.n. Doctrin─â religioas─â-filozofic─â din Orient, care, ├«mbin├ónd eclectic zoroastrismul cu elemente cre╚Ötine ╚Öi budiste, sus╚Ťinea ideea luptei ve╚Önice ├«ntre cele dou─â principii, binele ╚Öi r─âul. [< fr. manich├ęisme, cf. Maniheu ÔÇô ├«nv─â╚Ťat persan].
MANIHE├ŹSM s. n. 1. doctrin─â religioas─â-filozofic─â, care stabile╚Öte ca principiu fundamental lupta ve╚Önic─â dintre cele dou─â principii contrare, binele ╚Öi r─âul. 2. atitudine care se inspir─â din concep╚Ťia dualist─â a binelui ╚Öi r─âului. (< fr. manich├ęisme)
maniheism n. erezia maniheilor cari admiteau două prime principii, unul bun și altul rău.
MANIHE├ŹSM (< fr. {i}) s. n. Mi╚Öcare religioas─â al c─ârei nume provine de la ├«ntemeietorul s─âu Mani. Doctrinar. m. ├«ncorporeaz─â elemente zoroastriste, budiste ╚Öi cre╚Ötine ╚Öi este radical dualist, reprezent├ónd lumea ╚Öi ├«ndeosebi omul ca o lupt─â continu─â ├«ntre dou─â principii total independente, al binelui ╚Öi al r─âului, (al luminii ╚Öi al ├«ntunericului, al lui Dumnezeu ╚Öi al diavolului). M├óntuirea omului nu este posibil─â dec├ót aleg├ónd s─â fie de partea luminii, s─â practice ascetismul sau cel pu╚Ťin s─â respecte o moral─â strict─â ╚Öi s─â se preg─âteasc─â, prin rug─âciune ╚Öi pio╚Öenie, pentru judecata de apoi, c├ónd nemaniheii vor c─âdea definitiv prad─â ├«ntunericului. M. a atins perioada de maxim─â ├«nflorire ├«n sec. 3-4, dup─â care a cunoscut prigonirea de c─âtre cre╚Ötini (sec. 5) ╚Öi islami╚Öti (sec. 8-9).
manihe├şsm s. n. Doctrin─â religioas─â gnostic─â din Orientul Apropiat, ├«ntemeiat─â la jum─âtatea sec. 3 d. Hr. de persanul Mani (Maniheu), potrivit c─âreia lumea este guvernat─â de dou─â principii: binele ╚Öi r─âul. Materia fiind rea, oamenii se pot m├óntui numai prin asceza cea mai riguroas─â ╚Öi prin mortificarea trupului. ÔÇô Din fr. maqnich├ęisme.

Maniheism dex online | sinonim

Maniheism definitie

Intrare: maniheism
maniheism substantiv neutru