MANIFESTÁ, (1, 2) manifést, (3) manifestez, vb. I. 1. Tranz. A exprima, a arăta, prin comportare, prin atitudine etc., un sentiment, o tendință. 2. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut, a (se) vădi, a (se) exterioriza, a (se) arăta. 3. Intranz. A face o manifestație, a participa la o manifestație; a demonstra. – Din fr. manifester.

MANIFESTÁRE, manifestări, s. f. Acțiunea de a (se) manifesta și rezultatul ei. 1. Exteriorizare (prin vorbe, fapte, acțiuni) a gândurilor, sentimentelor, personalității etc. cuiva. 2. (De obicei la pl.) Acțiune, fapt prin care cineva sau ceva își manifestă existența, activitatea; p. ext. realizare, înfăptuire. ♦ Spec. Spectacol. – V. manifesta.

MANIFESTÁ, (1, 2) manifést, (3) manifestez, vb. I. 1. Tranz. A exprima, a arăta, prin comportare, prin atitudine etc., un sentiment, o tendință. 2. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut, a (se) vădi, a (se) exterioriza, a (se) arăta. 3. Intranz. A face o manifestație, a participa la o manifestație; a demonstra. – Din fr. manifester.

MANIFESTÁRE, manifestări, s. f. Acțiunea de a (se) manifesta și rezultatul ei. 1. Exteriorizare (prin vorbe, fapte, acțiuni) a gândurilor, sentimentelor, personalității etc. cuiva. 2. (De obicei la pl.) Acțiune, fapt prin care cineva sau ceva își manifestă existența, activitatea; p. ext. realizare, înfăptuire. ♦ Spec. Spectacol. – V. manifesta.

MANIFESTÁ, (1) manifést, (2) manifestez, vb. I. 1. Tranz. A arăta, a exprima, a da la iveală. Dragostea pentru elenism și-a manifestat-o botezîndu-și copiii cu nume eroice. REBREANU, R. I 166. ◊ Refl. Inițiativa maselor se manifestă în mod deosebit în aplicarea, în cadrul întrecerii socialiste, a metodelor înaintate de lucru. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2731. 2. Intranz. A face o manifestație. Studențimea era în fierbere și pusese de gînd să manifesteze. CARAGIALE, O. II 143.

MANIFESTÁRE, manifestări, s. f. Acțiunea de a (s e) manifesta; afirmare, exprimare, dezvăluire. Această baladă unică... eu o socotesc drept cea mai nobilă manifestare poetică a neamului nostru. SADOVEANU, E. 16. În manifestările limbii radiază un focar interior de viață și primește căldură și lumină o comunitate omenească oarecare. VIANU, A. P. 15. Față cu atîtea și atîtea manifestări de dragoste, să mai zic că munca mea n-a fost răsplătită? CARAGIALE, O. VII 299.

manifestá¹ (a ~) (a arăta un sentiment, a exprima o tendință) vb., ind. prez. 3 maniféstă

manifestá² (a ~) (a participa la o manifestație) vb., ind. prez. 3 manifesteáză

manifestáre s. f., g.-d. art. manifestắrii; pl. manifestắri

manifestá (a participa la o manifestație) vb., ind. prez. 1 sg. manifestéz, 3 sg. și pl. manifesteáză

manifestá (a exprima, a arăta un sentiment, o tendință, a (se) face cunoscut) vb., ind. prez. 3 sg. și pl. maniféstă

manifestáre s. f., g.-d. art. manifestării; pl. manifestări

MANIFESTÁ vb. 1. a arăta, a demonstra, a dovedi, a vădi. (~ reale aptitudini pentru...) 2. v. acuza. 3. v. exterioriza. 4. a afirma, a arăta, a exprima. (Își ~ dorința de a...) 5. a demonstra. (Masele ~ pentru...) 6. (fig.) a se traduce. (Fenomenul se ~ prin apariția unui flux.)

MANIFESTÁRE s. 1. afirmare, arătare, exprimare, (rar) manifestație. (~ dorinței cuiva.) 2. semn, simptom. (Are ~ări de nebunie.)

A manifesta ≠ a masca, a tăinui

MANIFESTÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) vădi, a (se) arăta, a (se) face cunoscut. ♦ A (se) da (fără voie) pe față, a (se) trăda. 2. intr. A participa la o manifestație, a face o manifestație. [P.i. (1) manifést și (2) -tez, 3,6 -tă. / < fr. manifester, cf. lat. manifestare].

MANIFESTÁRE s.f. Afirmare, exprimare a gândurilor, a sentimentelor etc.; semn, dovadă; (p. ext.) spectacol. [< manifesta].

MANIFESTÁ vb. 1. tr., refl. a (se) vădi, a (se) face cunoscut, a(-și) exterioriza (prin vorbe, fapte, acțiuni) gânduri, sentimente etc. II. intr. a participa la o manifestație, a demonstra. (< fr. manifester, lat. manifestare)

MANIFESTÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) manifesta. 2. exteriorizare, exprimare a gândurilor, a sentimentelor etc.; semn revelator, dovadă, indiciu. ◊ spectacol. (< manifesta)

A MANIFESTÁ² ~éz intranz. A face manifestație (politică sau sindicală). /<fr. manifester

A SE MANIFESTÁ mă manifestéz intranz. 1) (despre sentimente, calități, divergențe) A apărea clar; a căpăta expresie exterioară; a se exterioriza. 2) (despre persoane) A apărea (într-un anumit fel) în fața unei colectivități; a se arăta. /<fr. manifester

A MANIFESTÁ¹ manifést tranz. 1) (atitudini, intenții, voință etc.) A face cunoscut în mod manifest. 2) A face să se manifeste; a exterioriza. /<fr. manifester

manifestà v. 1. a face cunoscut: a-și manifesta cugetarea; 2. a da pe față: a-și manifesta bucuria.

3) manifést și -éz, a -á v. tr. (lat. manifestare). Fac cunoscut, arăt, exprim: îmĭ manifest bucuria, voința. V. intr. Fac manifestațiune publică: poporu a manifestat strigînd „ura”. V. refl. Mă exprim, îmĭ arăt sentimentele, voința, puterea: Dumnezeŭ se manifestá pin operele luĭ.

*manifestațiúne f. (lat. manifestátio, -ónis). Acțiunea de a manifesta, de a-țĭ arăta publicamente sentimentele, opiniunea politică (ob. -áre). A face manifestațiune (ob. -áție), a te aduna și a striga arătîndu-țĭ sentimentele.

MANIFESTA vb. 1. a arăta, a demonstra, a dovedi, a vădi. (~ reale aptitudini pentru...) 2. a arăta, a vădi, (fig.) a acuza. (~ dureri în regiunea lombară.) 3. a (se) arăta, a (se) exterioriza. (Nu se ~ ca un om supărat.) 4. a afirma, a arăta, a exprima. (Își ~ dorința de a...) 5. a demonstra. (Masele ~ pentru dezarmare.) 6. (fig.) a se traduce. (Fenomenul se ~ prin apariția unui flux.)

MANIFESTARE s. 1. afirmare, arătare, exprimare, (rar) manifestație. (~ dorinței cuiva.) 2. semn, simptom. (Are ~ări de nebunie.)

MANIFESTARE AVIATICĂ acțiune (sau ansamblu de acțiuni) menită să popularizeze activitatea aeronautică.