manierizare definitie

2 intrări

7 definiții pentru manierizare

MANIERIZÁ, manierizez, vb. I. (Rar; despre artiști) A se manifesta ca manierist. [Pr.: -ni-e-] – Manieră + suf. -iza.
MANIERIZÁRE, manierizări, s. f. (Rar) Acțiunea de a se manieriza. – V. manieriza.
MANIERIZÁ, manierizez, vb. I. (Rar; despre artiști) A se manifesta ca manierist. [Pr.: -ni-e-] – Manieră + suf. -iza.
MANIERIZÁRE, manierizări, s. f. (Rar) Acțiunea de a se manieriza. – V. manieriza.
manierizá vb. (sil. -ni-e-), ind. prez. 1 sg. manierizéz, 3 sg. și pl. manierizeáză
manierizáre s. f., g.-d. art. manierizării; pl. manierizări
manierizáre s. f. (livr.) Folosirea abuzivă a aceluiași procedeu, tipar etc. ◊ „Mergând împotriva unei îndelungate manierizări, D.T. a semnalat cu discreție drama degradantă a acestei femei «descurcărețe».” Gaz. lit. 29 XI 62 p. 7 (din manieră)

manierizare dex

Intrare: manieriza
manieriza verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -ni-e-
Intrare: manierizare
manierizare substantiv feminin