Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

14 defini╚Ťii pentru manierat

MANIER├üT, -─é, maniera╚Ťi, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care are maniere (1) frumoase, care are o purtare aleas─â ╚Öi cuviincioas─â; (despre comportamentul oamenilor) care dovede╚Öte bun─â cre╚Ötere. 2. (Despre modul de a se manifesta al cuiva) Afectat, c─âutat. [Pr.: -ni-e-] ÔÇô Din manier─â. Cf. fr. mani├ęr├ę.
MANIER├üT, -─é, maniera╚Ťi, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care are maniere (1) frumoase, care are o purtare aleas─â ╚Öi cuviincioas─â; (despre comportamentul oamenilor) care dovede╚Öte bun─â cre╚Ötere. 2. (Despre modul de a se manifesta al cuiva) Afectat, c─âutat. [Pr.: -ni-e-] ÔÇô Din manier─â. Cf. fr. mani├ęr├ę.
MANIER├üT, -─é, maniera╚Ťi, -te, adj. (Despre oameni) Care are o purtare corect─â, cuviincioas─â; cu bune maniere. V. politicos. V├«rsta, experien╚Ťa, o f─âcuser─â de╚Öteapt─â, manierat─â ╚Öi cuminte. BART, E. 193. Altminteri ce-i lipsea ca s─â fericeasc─â o so╚Ťie, frumos ╚Öi t├«n─âr, ┬źmanierat┬╗ ╚Öi cult, cum pretindea a fi? M. I. CARAGIALE, C. 99. ÔÖŽ (Depreciativ, despre modul de a se exprima al cuiva) Afectat, artificial, c─âutat. Stil manierat. ÔÇô Pronun╚Ťat: -ni-e-.
manier├ít (-ni-e-) adj. m., pl. manier├í╚Ťi; f. manier├ít─â, pl. manier├íte
manier├í vb., ind. prez. 1 sg. manier├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. maniere├íz─â
manier├ít adj. m. (sil. -ni-e-), pl. manier├í╚Ťi; f. sg. manier├ít─â, pl. manier├íte
MANIER├üT adj. 1. v. binecrescut. 2. v. stilat. 3. v. ales. 4. afectat, artificial, bombastic, c─âutat, conven╚Ťional, declamator, emfatic, fals, f─âcut, grandilocvent, nefiresc, nenatural, pompos, preten╚Ťios, retoric, (fig.) pre╚Ťios, sun─âtor, umflat. (Stil, limbaj ~.)
Manierat Ôëá grosolan, vulgar, mitoc─ânesc, necioplit, ne╚Ölefuit
MANIER├üT, -─é adj. 1. Cuviincios, binecrescut, politicos; cu maniere frumoase. 2. (Despre stil) Afectat; me╚Öte╚Öugit; artificial. [Pron. -ni-e-. / cf. fr. mani├ęr├ę].
MANIER├üT, -─é adj. 1. cuviincios, bine crescut, politicos; cu maniere frumoase. 2. (despre stil) afectat; me╚Öte╚Öugit; artificial. (< fr. mani├ęr├ę)
MANIER├üT ~t─â (~╚Ťi, ~te) 1) Care se distinge prin purtare aleas─â ╚Öi cuviincioas─â; cu maniere frumoase. 2) Care manifest─â afec╚Ťiune exagerat─â; lipsit de naturale╚Ťe ╚Öi simplitate. [Sil. -ni-e-] /Din manier─â
manierat a. afectat: stil manierat.
*manier├ít, -─â adj. (fr. mani├ęr├ę). Care are bune maniere. Fig. Afectat: om, stil manierat. Adv. ├Än mod manierat.
MANIERAT adj. 1. binecrescut, civilizat, politicos, (├«nv.) politicit, (fig.) fin, sub╚Ťire, urban. (E un om ~.) 2. stilat, (fig.) rafinat, ╚Ölefuit. (Om ~.) 3. ales, delicat, distins, fin, politicos. (O comportare ~.) 4. afectat, artificial, bombastic, c─âutat, conven╚Ťional, declamator, emfatic, fals, f─âcut, grandilocvent, nefiresc, nenatural, pompos, preten╚Ťios, retoric, (fig.) pre╚Ťios, sun─âtor, umflat. (Stil, limbaj ~.)

Manierat dex online | sinonim

Manierat definitie

Intrare: manierat
manierat adjectiv
  • silabisire: -ni-e-
Intrare: maniera
maniera verb grupa I conjugarea a II-a