Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

14 defini╚Ťii pentru manier─â

MANI├ëR─é, maniere, s. f. 1. (La pl.) Fel de a se purta ├«n societate; comportare, ╚Ťinut─â. ÔŚŐ Codul manierelor elegante = ansamblu de reguli privitoare la buna purtare ├«n societate. ÔÖŽ (La sg.) Polite╚Ťe, amabilitate; bun─â-cuviin╚Ť─â. 2. Fel, chip, mod, procedeu; modalitate. ÔŚŐ Loc. adv. De (a╚Öa) (sau de o) manier─â... = ├«n (a╚Öa) chip..., ├«n (a╚Öa) mod... 3. Ansamblu de mijloace de expresie ╚Öi de procedee care alc─âtuiesc stilul particular al unui artist, scriitor etc. ÔÖŽ (Peior.) Tendin╚Ť─â de a repeta, ├«n art─â, propriile procedee sau de a imita mecanic procedeele unui maestru. ÔÖŽ Folosire mecanic─â a unor procedee stilistice ├«ntr-o oper─â literar─â, din cauza c─ârora se ajunge la artificialitate. [Pr.: -ni-e-] ÔÇô Din fr. mani├Ęre.[1]
MANI├ëR─é, maniere, s. f. 1. (La pl.) Mod de a se comporta sau de a se prezenta ├«n societate; comportare, ╚Ťinut─â. ÔŚŐ Codul manierelor elegante = ansamblu de reguli privitoare la buna purtare ├«n societate. ÔÖŽ (La sg.) Polite╚Ťe, amabilitate; bun─â-cuviin╚Ť─â. 2. Fel, chip, mod, procedeu; modalitate. ÔŚŐ Loc. adv. De (a╚Öa) (sau de o) manier─â... = ├«n (a╚Öa) chip..., ├«n (a╚Öa) mod... 3. Ansamblu de mijloace de expresie ╚Öi de procedee care alc─âtuiesc stilul particular al unui artist. ÔÖŽ (Peior.) Tendin╚Ť─â de a repeta, ├«n art─â, propriile procedee sau de a imita mecanic procedeele unui maestru. ÔÖŽ Folosire mecanic─â a unor procedee stilistice ├«ntr-o oper─â literar─â, din cauza c─ârora se ajunge la artificialitate. [Pr.: -ni-e-] ÔÇô Din fr. mani├Ęre.
MANI├ëR─é, maniere, s. f. 1. (Mai ales la pl.) Fel de a se purta ├«n societate; purtare corect─â, cuviincioas─â, aleas─â. Eu nu ╚Ötiu ce maniere ├«nva╚Ť─â copila asta. C. PETRESCU, C. V. 94. Agapi╚Ťa, g─âsind ├«n b─ârbatul s─âu un om cu maniere nobile... se deprinse u╚Öor cu c─âs─âtoria. NEGRUZZI, S. I 73. ÔŚŐ Codul manierelor elegante = ansamblu de reguli privitoare la buna purtare ├«n societate. 2. (Fran╚Ťuzism) Fel, chip, procedeu, mod. Compozi╚Ťia din g─âv─âno╚Öel nu ╚Ötie Didina cum s-o ├«ntrebuin╚Ťeze... scrie-i cum s─â ╚Öi-o aplice, s─â nu te pomene╚Öti c─â-i albe╚Öte p─ârul, dac─â nu ╚Ötie exact doza ╚Öi maniera. CARAGIALE, O. VII 5. Feliul cum se purta b─âtr├«nul cu musafirii s─âi ╚Öi maniera... cu care-i slujea ca pe oameni cumsecade, f─âcea mai mult dec├«t vinul. CONTEMPORANUL, VII 385. ÔŚŐ Loc. adv. (Fran╚Ťuzism) De (a╚Öa) manier─â... = ├«n (a╚Öa) chip, ├«n (a╚Öa) mod... ÔÖŽ Aplicare mecanic─â a procedeelor stilistice ├«ntr-o oper─â literar─â, datorit─â c─âreia se ajunge la artificialitate. Iat─â gre╚Öeala mare: a confunda stilul cu maniera. CARAGIALE, N. F. 30. ÔÇô Pronun╚Ťat; -ni-e-.
mani├ęr─â (-ni-e-) s. f., g.-d. art. mani├ęrei; pl. mani├ęre
manier├í vb., ind. prez. 1 sg. manier├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. maniere├íz─â
mani├ęr─â s. f. (sil. -ni-e-), g.-d. art. mani├ęrei; pl. mani├ęre
MANI├ëR─é s. 1. v. comportare. 2. v. mod. 3. v. stil. 4. v. regim. 5. v. sens. 6. v. polite╚Ťe. 7. v. bun─â-cuviin╚Ť─â.
MANI├ëR─é s.f. 1. (De obicei la pl.) Fel de a se purta ├«n societate; comportare corect─â, cuviincioas─â. 2. Fel, chip, mod, procedeu. ÔÖŽ Mod specific de realizare a unui lucru, a unei opere; ansamblu de procedee ╚Öi de mijloace de expresie caracteristice unui artist. 3. Afectare, artificialitate ├«n stil. [Pron. -ni-e-. / < fr. mani├Ęre, it. maniera].
MANI├ëR─é s. f. 1. (pl.) fel de a se purta ├«n societate; comportare corect─â ╚Öi cuviincioas─â. 2. fel, mod, procedeu. ÔŚŐ ansamblu de procedee ╚Öi mijloace de expresie caracteristice unui artist, scriitor etc. 3. afectare, artificialitate ├«n stil. (< fr. mani├Ęre)
MANI├ëR─é ~e f. 1) Mod de a se purta; ╚Ťinut─â; comportament; conduit─â. 2) rar Comportare conform regulilor bunei-cuviin╚Ťe; amabilitate; polite╚Ťe. 3) Mod de a ac╚Ťiona pentru atingerea unui anumit scop; modalitate; metod─â; procedeu; mijloc. [Sil. -ni-e-] /<fr. maniere
manier─â f. 1. mod de a fi sau de a lucra; 2. mod particular unui sciiitor sau artist: a confunda stilul cu maniera CAR.; 3. apuc─âturi obi╚Önuite: codul bunelor maniere (fr. = mani├Ęre).
*mani├ęr─â f., pl. e (fr. mani├Ęre, d. un vech─ş adj. fr. manier, -iere, care e la ├«ndem├«n─â, care se face cu m├«na, d. main, m├«n─â). Mod particular de a lucra, de a te purta, purtare (cuviinc─şoas─â): acest t├«n─âr are o frumoas─â manier─â de a vorbi cu ce─ş b─âtr├«n─ş, el nÔÇÖare nic─ş o manier─â (e mojic). Codu manierelor elegante, cartea cu regulele bune─ş cuviin╚Ťe.
MANIER─é s. 1. (la pl.) apuc─âtur─â, comportament, comportare, conduit─â, deprindere, moravuri (pl.), n─âravuri (pl.), obiceiuri pl.), purtare, (pop.) mod─â, (Transilv.) pont, (├«nv.) duh, (turcism ├«nv.) tal├«m. (Ce s├«nt ~ele astea?) 2. cale, chip, fel, form─â, metod─â, mijloc, mod, modalitate, posibilitate, procedare, procedeu, procedur─â, putin╚Ť─â, sistem, (reg.) cap, modru, (├«nv.) manoper─â, mar╚Ö─â, mediu, mijlocire. (O alt─â ~ de a rezolva problema.) 3. fel, metod─â, mod, stil. (~ de lucru a cuiva.) 4. fel, gen, mod, modalitate, regim, sistem, stil. (~ de via╚Ť─â.) 5. chip, fel, gen, mod, sens, (rar) spirit. (Se pot face ╚Öi alte observa╚Ťii ├«n aceea╚Öi ~.) 6. amabilitate, polite╚Ťe, (livr.) civilitate. (E de-o ~ irepro╚Öabil─â.) 7. decen╚Ť─â, jen─â, pudoare, ru╚Öine, sfial─â, bun─â-cuviin╚Ť─â, (rar) pudicitate, (latinism rar) pudici╚Ťie. (Nu are nici un pic de ~.)
manier─â (lat. vulg. manuarius, ÔÇ×de m├ón─â, ├«n m├ón─â, manualÔÇŁ) 1. ├Än general, fel, mod de a fi sau de a face; ├«n special, mod de a compune sau, p. ext., de a executa, propriu unui anumit muzician sau unei anumite epoci. ├Än aceast─â accep╚Ťie, no╚Ťiunea de m. se suprapune peste aceea de stil*, fa╚Ť─â de care difer─â ├«ns─â prin accentuarea particularului, pe c├ónd stilul tinde spre o valoare universal─â. V. expresie; etos. ÔÖŽ ├Ç la mani├Ęre de (expr. fr.), imita╚Ťie, pasti╚Ö─â. 2. Cuv. fr. mani├Ęre a fost folosit de Johannes de Garlandia, ├«n sec. 14, cu sensul de mod (III) ritmic. ÔÖŽ Ceva mai t├órziu, dup─â Ph. de Vitry, denumire dat─â modului de divizare al notei breve (2) (├«n 2, 3, 6, 9, 12 p─âr╚Ťi egale). 3. La sf├ór╚Öitul sec. 14, notation mani├ęr├ęe era denumirea dat─â nota╚Ťiei (III), a c─ârei grafie devenise extrem de complicat─â. 4. ├Än sec. 18, m. era denumirea dat─â ornamentelor* melodice. V. manierism.

Manier─â dex online | sinonim

Manier─â definitie

Intrare: manier─â
manier─â substantiv feminin
  • silabisire: -ni-e-
Intrare: maniera
maniera verb grupa I conjugarea a II-a