MANIÁBIL, -Ă, maniabili, -e, adj. (Livr.) Care este ușor de mânuit. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. maniable.

MANIÁBIL, -Ă, maniabili, -e, adj. (Livr.) Care este ușor de mânuit. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. maniable.

MANIÁBIL, -Ă, maniabili, -e, adj. (Franțuzism) Ușor de mînuit. Avionul construit de Vlaicu era foarte maniabil, în special datorită inovației pe care el a adus-o aparatului prin situarea comenzilor în față. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 361, 5/6. – Pronunțat: -ni-a-.

maniábil (livr.) (-ni-a-) adj. m., pl. maniábili; f. maniábilă, pl. maniábile

maniábil adj. m. (sil. -ni-a-), pl. maniábili; f. sg. maniábilă, pl. maniábile

MANIÁBIL adj. v. manevrabil.[1]

MANIÁBIL, -Ă adj. 1. (Despre mecanisme) Ușor de mânuit. 2. (Despre oameni) Docil, blând, conciliabil. [Pron. -ni-a-. / cf. fr. maniable].

MANIÁBIL, -Ă adj. 1. ușor de mânuit. 2. (despre oameni) docil, conciliabil. (< fr. maniable)

MANIÁBIL ~ă (~i, ~e) livr. Care poate fi ușor mânuit. [Sil. -ni-a-] /<fr. maniable

maniabil a. ușor de maniat.

*maniábil, -ă adj. (fr. maniable). Care se poate mania (mînui) ușor.

maniabil adj. v. MANEVRABIL.