mango definitie

9 definiții pentru mango

MÁNGO, mango, s. m., s. n. 1. S. m. Arbore tropical cu frunze lanceolate și flori mici, roz, parfumate (Mangifera indica). 2. S. n. Fructul comestibil al acestui arbore, cu un sâmbure central, pulpa galbenă până la portocalie, parfumată și suculentă, bogat în vitaminele B, C și D. – Din fr. mangue, engl. mango, port. manga.
mángo1 (pom) s. m., art. mángoul; pl. mángo
mángo2 (fruct) s. n., art. mángoul; pl. mángo
mángo s.m.
MÁNGO s. m. arbore din regiunile tropicale, al cărui fruct, comestibil, ca un pepene, are miezul moale și galben, suculent, dulce, cu o aromă puternică; mangustan. ◊ fructul însuși. (< engl. mango)
mángo s. n. (bot.; cuv. port.) Fruct exotic originar din India, foarte răspândit în America Latină, de formă ovală, galben și aromat ◊ „Dacă nu-mi puteți da, la un preț omenesc, nectar de mango, dați-mi bragă.” D. 136/95 p. 3; v. și R.l. 10 VIII 92 p. 4, 1213 IX 92 p. 6 (din port. mango; cf. fr. mangue)
MÁNGO s.n. Fructul mangotierului (Mangifera indica), de formă oblongă, rareori rotundă, cu coaja netedă și lucioasă ca a nectarinei, de culoare verzuie, galbenă sau roșie, în funcție de stadiul de coacere, cu pulpa galbenă și zemoasă și un sâmbure mare la mijloc. [Var. mangot, manga]
MÁNGO (< fr.) s. m. 1. Arbore tropical din familia anacardiaceelor, de 15-18 m înălțime, cu frunze lanceolate, flori mici, roz, parfumate și fructe comestibile (Mangifera iudica). Originar din India, crește în țările tropicale din Africa și America. 2. Fructul arborelui m. (1), cu un sâmbure central, pulpa galbenă până la portocalie, parfumată și suculentă. Foarte bogat în vitaminele B, C și D, este unul dintre fructele tropicale cele mai cultivate. Are forme și dimensiuni variate.
MANGIFERA L., MANGO, fam. Anacardiaceae. Gen originar din regiunile tropicale ale Asiei, 28-32 specii, arbori înalți, în patrie pînă la 30 m.

mango dex

Intrare: mango
mango substantiv masculin