mangal definitie

22 definiții pentru mangal

MANGÁL, (2) mangaluri, s. n. 1. (Cu sens colectiv) Cărbune ușor, sfărâmicios, obținut prin arderea incompletă a lemnelor în cuptoare speciale sau prin stingerea forțată a jăraticului. 2. Vas metalic în care se aprind cărbuni și care servește iarna pentru încălzit celor care se află în aer liber. ◊ Expr. A târnosi mangalul = a pierde vremea în zadar. [Pl. și: (rar, 2) mangale] – Din tc. mangal.[1]
MÁNGĂL, mangăle, s. n. (Text.) Dispozitiv mecanic care finisează țesăturile apretate prin presare. [Var.: mángel s. n.] – Din engl. mangle.
MÁNGEL s. n. v. mangăl.
MANGÁL, (2) mangaluri, s. n. 1. (Cu sens colectiv) Cărbune ușor, sfărâmicios, obținut prin arderea incompletă a lemnelor în cuptoare speciale sau prin stingerea forțată a jeraticului. 2. Vas metalic în care se aprind cărbuni și care servește iarna pentru încălzit celor care se află în aer liber. ◊ Expr. A târnosi mangalul = a pierde vremea în zadar. [Pl. și (2, rar) mangale] – Din tc. mangal.
MÁNGĂL, mangăle, s. n. (Text.) Dispozitiv mecanic care finisează țesăturile apretate prin presare. – Din engl. mangle.
MÁNGEL s. n. v. mangăl.
MANGÁL, mangaluri, s. n. 1. (Cu sens colectiv) Cărbune de lemn. V. cărbune. O tipsie plină de mangal aprins. ALECSANDRI, T. I 106. 2. (Învechit) Vas de tablă în care se pune jăratic și care servește la încălzit. Împrejund unui mangal, lumea stă grămadă, ascultînd cum se cîrîiau unul pe altul trei inși așezați pe o laviță. GHICA, S. 501. Un mangal de aramă, plin cu cărbuni aprinși, slujea de încălzit. FILIMON, C. 220. – Pl. și: (2) mangale (ODOBESCU, S. I 292).
mangál1 (cărbune) s. n.
mangál2 (vas pentru cărbuni) s. n., pl. mangáluri
mangál s. n., (vase în care se aprind cărbuni) pl. mangáluri
mángăl s. n., pl. mángăle
MANGÁL s. cărbune. (O sobă cu ~.)
mangál (mangáluri), s. n.1. Vas cu cărbuni. – 2. Cărbune ușor. – Mr. mîngal, megl. mangal. Tc. mangal (Miklosich, Türk. Elem., II, 122; Roesler 572; Șeineanu, II, 246; Berneker, II, 16; Lokotsch 1392; Ronzevalle 166), cf. ngr. μαγϰάλι, bg., sb. mangal.
MANGÁL ~uri n. 1) Cărbune obținut prin arderea lentă și incompletă a lemnului în cuptoare speciale. 2) Vas de metal în care se aprind cărbuni, servind la încălzit în aer liber. /<turc. mangal
mangal n. 1. vas în care se pune jeratec; 2. Mold. l. însuș jeratecul; 3. un fel de vatră în mijlocul casei țărănești la care se încălzesc cei din casă. [Turc. MANGAL].
mangál n., pl. urĭ (turc. manghal, mankal; ngr. mangáli, sîrb. bg. mangal). Vechĭ. Vas plin de jaratic ca să încălzeștĭ ĭarna. Azĭ. Col. Cărbunĭ stinșĭ și păstrațĭ p. foc: un sac de mangal. – În nord mîngal.
mîngál, V. mangal.
MANGAL s. cărbune. (O sobă cu ~.)
a freca bastonul / berbunca / mangalu’ / țiparu’ expr. a lenevi, a trândăvi.
a freca menta / mangalul / manganul expr. a fi leneș / puturos, a pierde timpul de pomană
a târnosi mangalul expr. a pierde vremea.
mangal, mangaluri s. n. (intl.) modalitate rapidă de sinucidere.

mangal dex

Intrare: mangal (pl. mangale)
mangal pl. mangale
Intrare: mangăl
mangel
mangăl substantiv neutru
Intrare: mangal (pl. mangaluri)
mangal pl. mangaluri substantiv neutru
Intrare: mângal
mângal