Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

22 defini╚Ťii pentru mangal

MANG├üL, (2) mangaluri, s. n. 1. (Cu sens colectiv) C─ârbune u╚Öor, sf─âr├ómicios, ob╚Ťinut prin arderea incomplet─â a lemnelor ├«n cuptoare speciale sau prin stingerea for╚Ťat─â a j─âraticului. 2. Vas metalic ├«n care se aprind c─ârbuni ╚Öi care serve╚Öte iarna pentru ├«nc─âlzit celor care se afl─â ├«n aer liber. ÔŚŐ Expr. A t├órnosi mangalul = a pierde vremea ├«n zadar. [Pl. ╚Öi: (rar, 2) mangale] ÔÇô Din tc. mangal.[1]
M├üNG─éL, mang─âle, s. n. (Text.) Dispozitiv mecanic care finiseaz─â ╚Ťes─âturile apretate prin presare. [Var.: m├íngel s. n.] ÔÇô Din engl. mangle.
MÁNGEL s. n. v. mangăl.
MANG├üL, (2) mangaluri, s. n. 1. (Cu sens colectiv) C─ârbune u╚Öor, sf─âr├ómicios, ob╚Ťinut prin arderea incomplet─â a lemnelor ├«n cuptoare speciale sau prin stingerea for╚Ťat─â a jeraticului. 2. Vas metalic ├«n care se aprind c─ârbuni ╚Öi care serve╚Öte iarna pentru ├«nc─âlzit celor care se afl─â ├«n aer liber. ÔŚŐ Expr. A t├órnosi mangalul = a pierde vremea ├«n zadar. [Pl. ╚Öi (2, rar) mangale] ÔÇô Din tc. mangal.
M├üNG─éL, mang─âle, s. n. (Text.) Dispozitiv mecanic care finiseaz─â ╚Ťes─âturile apretate prin presare. ÔÇô Din engl. mangle.
MÁNGEL s. n. v. mangăl.
MANG├üL, mangaluri, s. n. 1. (Cu sens colectiv) C─ârbune de lemn. V. c─ârbune. O tipsie plin─â de mangal aprins. ALECSANDRI, T. I 106. 2. (├Änvechit) Vas de tabl─â ├«n care se pune j─âratic ╚Öi care serve╚Öte la ├«nc─âlzit. ├Ämprejund unui mangal, lumea st─â gr─âmad─â, ascult├«nd cum se c├«r├«iau unul pe altul trei in╚Öi a╚Öeza╚Ťi pe o lavi╚Ť─â. GHICA, S. 501. Un mangal de aram─â, plin cu c─ârbuni aprin╚Öi, slujea de ├«nc─âlzit. FILIMON, C. 220. ÔÇô Pl. ╚Öi: (2) mangale (ODOBESCU, S. I 292).
mangál1 (cărbune) s. n.
mangál2 (vas pentru cărbuni) s. n., pl. mangáluri
mangál s. n., (vase în care se aprind cărbuni) pl. mangáluri
mángăl s. n., pl. mángăle
MANGÁL s. cărbune. (O sobă cu ~.)
mang├íl (mang├íluri), s. n. ÔÇô 1. Vas cu c─ârbuni. ÔÇô 2. C─ârbune u╚Öor. ÔÇô Mr. m├«ngal, megl. mangal. Tc. mangal (Miklosich, T├╝rk. Elem., II, 122; Roesler 572; ╚śeineanu, II, 246; Berneker, II, 16; Lokotsch 1392; Ronzevalle 166), cf. ngr. ╬╝╬▒╬│¤░╬Č╬╗╬╣, bg., sb. mangal.
MANG├üL ~uri n. 1) C─ârbune ob╚Ťinut prin arderea lent─â ╚Öi incomplet─â a lemnului ├«n cuptoare speciale. 2) Vas de metal ├«n care se aprind c─ârbuni, servind la ├«nc─âlzit ├«n aer liber. /<turc. mangal
mangal n. 1. vas ├«n care se pune jeratec; 2. Mold. l. ├«nsu╚Ö jeratecul; 3. un fel de vatr─â ├«n mijlocul casei ╚Ť─âr─âne╚Öti la care se ├«nc─âlzesc cei din cas─â. [Turc. MANGAL].
mang├íl n., pl. ur─ş (turc. manghal, mankal; ngr. mang├íli, s├«rb. bg. mangal). Vech─ş. Vas plin de jaratic ca s─â ├«nc─âlze╚Öt─ş ─şarna. Az─ş. Col. C─ârbun─ş stin╚Ö─ş ╚Öi p─âstra╚Ť─ş p. foc: un sac de mangal. ÔÇô ├Än nord m├«ngal.
mîngál, V. mangal.
MANGAL s. c─ârbune. (O sob─â cu ~.)
a freca bastonul / berbunca / mangaluÔÇÖ / ╚ŤiparuÔÇÖ expr. a lenevi, a tr├ónd─âvi.
a freca menta / mangalul / manganul expr. a fi leneș / puturos, a pierde timpul de pomană
a târnosi mangalul expr. a pierde vremea.
mangal, mangaluri s. n. (intl.) modalitate rapid─â de sinucidere.

Mangal dex online | sinonim

Mangal definitie

Intrare: mangal (pl. mangale)
mangal pl. mangale
Intrare: mang─âl
mangel
mang─âl substantiv neutru
Intrare: mangal (pl. mangaluri)
mangal pl. mangaluri substantiv neutru
Intrare: mângal
mângal