MANEVRÁ, manevrez, vb. I. 1. Intranz. (Despre locomotive, trenuri, nave) A executa o manevră (2). 2. Intranz. (Despre unități militare) A executa o manevră (1). 3. Tranz. A manipula un aparat, un dispozitiv tehnic etc. ♦ A mânui bani. 4. Intranz. Fig. A întrebuința diverse mijloace (incorecte) pentru a reuși într-o acțiune. – Din fr. manœuvrer.

MANÉVRĂ, manevre, s. f. 1. (De obicei la pl.) Deplasare organizată și rapidă a unor unități militare pentru a lovi pe adversar sau pentru a respinge lovitura lui; p. ext. luptă. ♦ Pregătire tactică a unei armate sau a unei flote, în condiții asemănătoare cu cele de război. 2. Ansamblu de operații executate pentru a alcătui sau a desface o garnitură de tren, pentru a deplasa vagoanele decuplate în direcția voită etc. ♦ Ansamblu de operații executate pentru deplasarea unei nave în direcția voită, în special la acostare sau la ieșirea din port. ♦ (Concr.) Parâmă folosită la legarea și la mânuirea pânzelor, la legarea catargelor etc. 3. Manipulare a unui aparat, a unui dispozitiv tehnic etc. ♦ (Med.) Totalitatea mișcărilor executate, după un plan dinainte stabilit, în cursul unei intervenții. Manevră obstetricală. 4. Fig. (Mai ales la pl.) Uneltire întreprinsă de cineva pentru a-și atinge scopurile; tertip. – Din fr. manœuvre.

MANEVRÁ, manevrez, vb. I. 1. Intranz. (Despre locomotive, trenuri, nave) A executa o manevră (2). 2. Intranz. (Despre unități militare) A executa o manevră (1). 3. Tranz. A manipula un aparat, un dispozitiv tehnic etc. ♦ A mânui bani. 4. Intranz. Fig. A întrebuința diverse mijloace (incorecte) pentru a reuși într-o acțiune. – Din fr. manœuvrer.

MANÉVRĂ, manevre, s. f. 1. (De obicei la pl.) Deplasare organizată și rapidă a unor unități militare pentru a lovi pe adversar sau pentru a respinge lovitura lui; p. ext. luptă. ♦ Pregătire tactică a unei armate sau a unei flote, în condiții asemănătoare cu cele de război. 2. Ansamblu de operații executate pentru a alcătui sau a desface o garnitură de tren, pentru a deplasa vagoanele în direcția voită etc. ♦ Ansamblu de operații executate pentru deplasarea unei nave în direcția voită, în special la acostare sau la ieșirea din port. ♦ (Concr.) Parâmă folosită la legarea și la mânuirea pânzelor, la legarea catargelor etc. 3. Manipulare a unui aparat, a unui dispozitiv tehnic etc. ♦ (Med.) Totalitatea mișcărilor executate, după un plan dinainte stabilit, în cursul unei intervenții. Manevră obstetricală. 4. Fig. (Mai ales la pl.) Uneltire întreprinsă de cineva pentru a-și atinge scopurile; tertip. – Din fr. manœuvre.

MANEVRÁ, manevrez, vb. I. 1. Intranz. (Despre un tren) A executa mișcările pregătitoare necesare pentru formarea sau descompunerea unei garnituri, cum și pentru deplasarea vagoanelor la locul de destinație. De cealaltă parte a gării se aude o locomotivă manevrînd. C. PETRESCU, A. 341. Lîngă poarta docului trenurile manevrau. DUNĂREANU, CH. 67. ♦ Tranz. A conduce, a pune în mișcare. 2. Intranz. (Despre armate) A executa deplasări organizate și rapide, pe cîmpul de luptă sau de operații. 3. Intranz. Fig. A întrebuința diverse mijloace (de obicei necorecte) pentru a reuși într-o acțiune; a unelti. 4. Tranz. (Cu privire la sume de bani) A mînui, a folosi.

MANÉVRĂ, manevre, s. f. 1. Deplasare organizată și rapidă a unei anumite grupări de trupe, pentru a lovi pe adversar sau pentru a respinge lovitura lui. ♦ (Mai ales la pl.) Pregătiri tactice ale unei armate sau ale unei flote, în condiții asemănătoare cu cele de război. Tata fusese...la Tîrgoviște cu manevrele. PAS, Z. I 239. Nu vedeți că e cîmpul plin de batalioane romînești, ca la manevre? CAMIL PETRESCU, U. N. 346. În zădar și ofițerii se luptă, se bat mereu, în zădar mai fac manevre și-n tot chipul se sucesc. NEGRUZZI, S. I 128. 2. Totalitatea operațiilor făcute spre a conduce un tren, o navă, în direcția voită (mai ales la sosire și la plecare), spre a forma garnitura unui tren etc. Trupul...locomotivei de manevră care trăgea un vagon de marfă. DUMITRIU, B. F. 78. Lumea, ca de obicei, se strîngea pe cheu, ca să privească manevra vaporului care pleca. BART, E. 234. ♦ (Concretizat) Frînghie folosită la legarea și mînuirea pînzelor sau la legarea catargelor; aparat de manevrat. Oamenii grăbiți se strîng la posturi în dreptul manevrelor, pilotul își încleștează mînile în roata cîrmei. BART, S. M. 19. 3. Fig. Uneltire făcută de cineva pentru a obține, a întreprinde sau a ascunde ceva. Pe urmă a început bănuiala că aș putea fi victima unei abile manevre, CAMIL PETRESCU, U. N. 186. Cu atîta ești mai vinovată, giupîneasă. Ai ochi și nu vezi manevrele Adelei. ALECSANDRI, T. I 355.

manevrá (a ~) (-ne-vra) vb., ind. prez. 3 manevreáză

manévră (-ne-vră) s. f., g.-d. art. manévrei; pl. manévre

manevrá vb. (sil. -vra), ind. prez. 1 sg. manevréz, 3 sg. și pl. manevreáză

manévră s. f. (sil. -vră), g.-d. art. manévrei; pl. manévre

MANEVRÁ vb. a manipula, a mânui, (înv.) a mania. (A ~ un dispozitiv.)

MANÉVRĂ s. 1. (înv.) manoperă. (~ de infanterie.) 2. v. manevrare.

MANÉVRĂ s. v. intrigă, mașinație, stratagemă, subterfugiu, șiretenie, șiretlic, șmecherie, tertip, truc, uneltire, viclenie, vicleșug.

MANEVRÁ vb. I. 1. intr. A face mișcările necesare pentru compunerea sau descompunerea unui tren. ♦ tr. A conduce, a pune în mișcare o corabie etc. 2. intr. (Despre trupe) A executa diferite mișcări tactice. 3. intr. (Fig.) A unelti. 4. tr. A mânui, a folosi (fonduri, bani). [< fr. manoeuvrer, după manevră].

MANÉVRĂ s.f. 1. Manevrare. 2. (Mil.; la pl.) Pregătire tactică a trupelor terestre sau a flotei în condiții asemănătoare cu cele de pe câmpul de luptă; (p. ext.) deplasare a unei armate sau a unei flote pe câmpul de luptă pentru a da inamicului o lovitură neașteptată. 3. Totalitatea operațiilor de compunere și de descompunere a trenurilor, de conducere a unei nave etc. ♦ (Mar.) Frânghie folosită la legarea și mânuirea pânzelor, la legarea catargelor etc. 4. (Fig.) Uneltire, intrigă, mașinație. [Cf. fr. manoeuvre, rus. manevr, germ. Manöver < lat. manus – mână, opera – lucru].

MANEVRÁ vb. I. intr. 1. (despre trenuri) a executa o manevră (3). 2. (despre trupe) a executa diferite mișcări tactice. 3. (fig.) a unelti. II. tr. 1. a conduce, a pune în mișcare o navă. 2. a mânui, a folosi (fonduri, bani). (< fr. manoeuvrer)

MANÉVRĂ s. f. 1. manevrare. 2. (pl.) pregătire tactică a trupelor terestre sau a flotei în condiții asemănătoare cu cele de pe câmpul de luptă. 3. totalitatea operațiilor de compunere și de descompunere a treburilor, de conducere a unei nave etc. 4. parâmă la fixarea și manevrarea velelor, la legarea catargelor etc. 5. (fig.) uneltire, intrigă, mașinație. (< fr. manoeuvre)

manévră (manévre), s. f. – Luptă, manoperă. Fr. manoeuvre, cf. it. manovra. E dubletul lui manoperă, s. f., format artificial după fr., ca sp. maniobra. – Der. manevra, vb.

A MANEVRÁ ~éz 1. intranz. 1) (despre vehicule) A face manevre. 2) fig. A face uz de diverse mijloace (incorecte) pentru a atinge un anumit scop. 2. tranz. (aparate, dispozitive, instalații tehnice etc.) A folosi cu ajutorul mâinilor, dirijând cu dibăcie; a mânui; a manipula. /<fr. manoeuvrer

MANÉVRĂ ~e f. 1) mai ales la pl. Deplasare a trupelor, susținută de regruparea organizată și rapidă a acestora în timpul operațiilor militare, pentru a ataca inamicul pe neașteptate sau pentru a le reorganiza în urma unui insucces. 2) Ansamblu de exerciții tactice, prevăzute pentru instruirea militară a trupelor în condiții asemănătoare cu cele de luptă. 3) Totalitate de operații necesare pentru constituirea sau desfacerea unei garnituri de tren. 4) Ansamblu de operații executate în vederea schimbării direcției de deplasare a unei nave, mai ales în timpul acostării sau ieșirii din port. 5) fig. Mijloc de a acționa în vederea atingerii cu orice preț a unui scop. 6) Parâmă folosită la fixarea și mânuirea pânzelor și a catargelor. /<fr. manoeuvre

manevrà v. 1. a mișca sau dirija o corabie; 2. a executa manevre militare; 3. fig. a lua măsuri spre a reuși: a manevrat foarte bine.

manevră f. 1. mișcarea trupelor în campanie; 2. arta de a face evoluțiuni cu o corabie. V. manoperă.

*manévră f., pl. e (rus. manévr, pl. -vry, d. germ. manöver, care e fr. manoeuvre, it. manovra, d. lat. pop. *manuópera [manu, cu mîna și ópera, operă, lucrare], apoĭ *manópera. V. manoperă). Marĭ exercițiĭ saŭ evoluțiunĭ ale uneĭ armate saŭ flote. Fig. Manoperă, uneltire, tertip. (Și propriŭ și fig. se uzitează maĭ mult la pl.).

*manevréz v. tr. (d. manevră; fr. manoeuvrer). Pun în mișcare, fac să funcționeze cu mîna un instrument, o mașină: a manevra cîrma. V. intr. Lucrez cu o mașină: pompieriĭ manevraŭ bine cu pompa. (Ca comandă: Manevrațĭ). Vorbind de trupe, de o flotă, fac mișcărĭ, evoluțiunĭ: cavaleria a manevrat bine. Vorbind de un comandant, conduc, învîrtesc bine trupele, flota: generalu a manevrat așa de bine, în cît a tăĭat retragerea dușmanuluĭ. Fig. Uneltesc, combin o serie de acțiunĭ, de demersurĭ p. un scop.

MANEVRA vb. a manipula, a mînui, (înv.) a mania. (A ~ un dispozitiv.)

MANEVRĂ s. 1. (MIL.) (înv.) manoperă. (~e de infanterie.) 2. manevrare, manipulare, mînuire, (rar) manipulație. (~ unui sistem tehnic.)

manevră s. v. INTRIGĂ. MAȘINAȚIE. STRATAGEMĂ. SUBTERFUGIU. ȘIRETENIE. ȘIRETLIC. ȘMECHERIE. TERTIP. TRUC. UNELTIRE. VICLENIE. VICLEȘUG.

MANEVRĂ PE VERTICALĂ operațiune militară, constând în plasarea pe calea aerului a unei grupări de forțe în flancul sau în spatele inamicului. Manevra pe verticală capătă o largă întrebuințare în condițiile actuale datorită dezvoltării aviației, elicopterelor, trupelor aeromobile și de desant aerian. Rapiditatea manevrei pe verticală și surprinderea inamicului pot schimba aspectul operației, făcându-se posibile întoarcerea flancurilor, interceptarea comunicațiilor și lovirea rezervelor inamicului. Manevra pe verticală ușurează îndeplinirea misiunilor de către trupele care acționează frontul.

a avea loc de întors / de manevră expr. a avea condiții favorabile pentru desfășurarea unei activități

manevră, manevre s. f. 1. (mai ales la pl.) uneltire întreprinsă de cineva pentru a-și atinge scopurile; tertip. 2. (intl.) faptă antisocială. 3. (deț.) afacere cu obiecte interzise în penitenciar.

omul manevră expr. (deț.) deținut descurcăreț, care știe să facă rost de tot ce are nevoie.