Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

31 defini╚Ťii pentru manevr─â

MANEVR├ü, manevrez, vb. I. 1. Intranz. (Despre locomotive, trenuri, nave) A executa o manevr─â (2). 2. Intranz. (Despre unit─â╚Ťi militare) A executa o manevr─â (1). 3. Tranz. A manipula un aparat, un dispozitiv tehnic etc. ÔÖŽ A m├ónui bani. 4. Intranz. Fig. A ├«ntrebuin╚Ťa diverse mijloace (incorecte) pentru a reu╚Öi ├«ntr-o ac╚Ťiune. ÔÇô Din fr. man┼ôuvrer.
MAN├ëVR─é, manevre, s. f. 1. (De obicei la pl.) Deplasare organizat─â ╚Öi rapid─â a unor unit─â╚Ťi militare pentru a lovi pe adversar sau pentru a respinge lovitura lui; p. ext. lupt─â. ÔÖŽ Preg─âtire tactic─â a unei armate sau a unei flote, ├«n condi╚Ťii asem─ân─âtoare cu cele de r─âzboi. 2. Ansamblu de opera╚Ťii executate pentru a alc─âtui sau a desface o garnitur─â de tren, pentru a deplasa vagoanele decuplate ├«n direc╚Ťia voit─â etc. ÔÖŽ Ansamblu de opera╚Ťii executate pentru deplasarea unei nave ├«n direc╚Ťia voit─â, ├«n special la acostare sau la ie╚Öirea din port. ÔÖŽ (Concr.) Par├óm─â folosit─â la legarea ╚Öi la m├ónuirea p├ónzelor, la legarea catargelor etc. 3. Manipulare a unui aparat, a unui dispozitiv tehnic etc. ÔÖŽ (Med.) Totalitatea mi╚Öc─ârilor executate, dup─â un plan dinainte stabilit, ├«n cursul unei interven╚Ťii. Manevr─â obstetrical─â. 4. Fig. (Mai ales la pl.) Uneltire ├«ntreprins─â de cineva pentru a-╚Öi atinge scopurile; tertip. ÔÇô Din fr. man┼ôuvre.
MANEVR├ü, manevrez, vb. I. 1. Intranz. (Despre locomotive, trenuri, nave) A executa o manevr─â (2). 2. Intranz. (Despre unit─â╚Ťi militare) A executa o manevr─â (1). 3. Tranz. A manipula un aparat, un dispozitiv tehnic etc. ÔÖŽ A m├ónui bani. 4. Intranz. Fig. A ├«ntrebuin╚Ťa diverse mijloace (incorecte) pentru a reu╚Öi ├«ntr-o ac╚Ťiune. ÔÇô Din fr. man┼ôuvrer.
MAN├ëVR─é, manevre, s. f. 1. (De obicei la pl.) Deplasare organizat─â ╚Öi rapid─â a unor unit─â╚Ťi militare pentru a lovi pe adversar sau pentru a respinge lovitura lui; p. ext. lupt─â. ÔÖŽ Preg─âtire tactic─â a unei armate sau a unei flote, ├«n condi╚Ťii asem─ân─âtoare cu cele de r─âzboi. 2. Ansamblu de opera╚Ťii executate pentru a alc─âtui sau a desface o garnitur─â de tren, pentru a deplasa vagoanele ├«n direc╚Ťia voit─â etc. ÔÖŽ Ansamblu de opera╚Ťii executate pentru deplasarea unei nave ├«n direc╚Ťia voit─â, ├«n special la acostare sau la ie╚Öirea din port. ÔÖŽ (Concr.) Par├óm─â folosit─â la legarea ╚Öi la m├ónuirea p├ónzelor, la legarea catargelor etc. 3. Manipulare a unui aparat, a unui dispozitiv tehnic etc. ÔÖŽ (Med.) Totalitatea mi╚Öc─ârilor executate, dup─â un plan dinainte stabilit, ├«n cursul unei interven╚Ťii. Manevr─â obstetrical─â. 4. Fig. (Mai ales la pl.) Uneltire ├«ntreprins─â de cineva pentru a-╚Öi atinge scopurile; tertip. ÔÇô Din fr. man┼ôuvre.
MANEVR├ü, manevrez, vb. I. 1. Intranz. (Despre un tren) A executa mi╚Öc─ârile preg─âtitoare necesare pentru formarea sau descompunerea unei garnituri, cum ╚Öi pentru deplasarea vagoanelor la locul de destina╚Ťie. De cealalt─â parte a g─ârii se aude o locomotiv─â manevr├«nd. C. PETRESCU, A. 341. L├«ng─â poarta docului trenurile manevrau. DUN─éREANU, CH. 67. ÔÖŽ Tranz. A conduce, a pune ├«n mi╚Öcare. 2. Intranz. (Despre armate) A executa deplas─âri organizate ╚Öi rapide, pe c├«mpul de lupt─â sau de opera╚Ťii. 3. Intranz. Fig. A ├«ntrebuin╚Ťa diverse mijloace (de obicei necorecte) pentru a reu╚Öi ├«ntr-o ac╚Ťiune; a unelti. 4. Tranz. (Cu privire la sume de bani) A m├«nui, a folosi.
MAN├ëVR─é, manevre, s. f. 1. Deplasare organizat─â ╚Öi rapid─â a unei anumite grup─âri de trupe, pentru a lovi pe adversar sau pentru a respinge lovitura lui. ÔÖŽ (Mai ales la pl.) Preg─âtiri tactice ale unei armate sau ale unei flote, ├«n condi╚Ťii asem─ân─âtoare cu cele de r─âzboi. Tata fusese...la T├«rgovi╚Öte cu manevrele. PAS, Z. I 239. Nu vede╚Ťi c─â e c├«mpul plin de batalioane rom├«ne╚Öti, ca la manevre? CAMIL PETRESCU, U. N. 346. ├Än z─âdar ╚Öi ofi╚Ťerii se lupt─â, se bat mereu, ├«n z─âdar mai fac manevre ╚Öi-n tot chipul se sucesc. NEGRUZZI, S. I 128. 2. Totalitatea opera╚Ťiilor f─âcute spre a conduce un tren, o nav─â, ├«n direc╚Ťia voit─â (mai ales la sosire ╚Öi la plecare), spre a forma garnitura unui tren etc. Trupul...locomotivei de manevr─â care tr─âgea un vagon de marf─â. DUMITRIU, B. F. 78. Lumea, ca de obicei, se str├«ngea pe cheu, ca s─â priveasc─â manevra vaporului care pleca. BART, E. 234. ÔÖŽ (Concretizat) Fr├«nghie folosit─â la legarea ╚Öi m├«nuirea p├«nzelor sau la legarea catargelor; aparat de manevrat. Oamenii gr─âbi╚Ťi se str├«ng la posturi ├«n dreptul manevrelor, pilotul ├«╚Öi ├«ncle╚Öteaz─â m├«nile ├«n roata c├«rmei. BART, S. M. 19. 3. Fig. Uneltire f─âcut─â de cineva pentru a ob╚Ťine, a ├«ntreprinde sau a ascunde ceva. Pe urm─â a ├«nceput b─ânuiala c─â a╚Ö putea fi victima unei abile manevre, CAMIL PETRESCU, U. N. 186. Cu at├«ta e╚Öti mai vinovat─â, giup├«neas─â. Ai ochi ╚Öi nu vezi manevrele Adelei. ALECSANDRI, T. I 355.
manevrá (a ~) (-ne-vra) vb., ind. prez. 3 manevreáză
man├ęvr─â (-ne-vr─â) s. f., g.-d. art. man├ęvrei; pl. man├ęvre
manevr├í vb. (sil. -vra), ind. prez. 1 sg. manevr├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. manevre├íz─â
man├ęvr─â s. f. (sil. -vr─â), g.-d. art. man├ęvrei; pl. man├ęvre
MANEVRÁ vb. a manipula, a mânui, (înv.) a mania. (A ~ un dispozitiv.)
MANÉVRĂ s. 1. (înv.) manoperă. (~ de infanterie.) 2. v. manevrare.
MAN├ëVR─é s. v. intrig─â, ma╚Öina╚Ťie, stratagem─â, subterfugiu, ╚Öiretenie, ╚Öiretlic, ╚Ömecherie, tertip, truc, uneltire, viclenie, vicle╚Öug.
MANEVR├ü vb. I. 1. intr. A face mi╚Öc─ârile necesare pentru compunerea sau descompunerea unui tren. ÔÖŽ tr. A conduce, a pune ├«n mi╚Öcare o corabie etc. 2. intr. (Despre trupe) A executa diferite mi╚Öc─âri tactice. 3. intr. (Fig.) A unelti. 4. tr. A m├ónui, a folosi (fonduri, bani). [< fr. manoeuvrer, dup─â manevr─â].
MAN├ëVR─é s.f. 1. Manevrare. 2. (Mil.; la pl.) Preg─âtire tactic─â a trupelor terestre sau a flotei ├«n condi╚Ťii asem─ân─âtoare cu cele de pe c├ómpul de lupt─â; (p. ext.) deplasare a unei armate sau a unei flote pe c├ómpul de lupt─â pentru a da inamicului o lovitur─â nea╚Öteptat─â. 3. Totalitatea opera╚Ťiilor de compunere ╚Öi de descompunere a trenurilor, de conducere a unei nave etc. ÔÖŽ (Mar.) Fr├ónghie folosit─â la legarea ╚Öi m├ónuirea p├ónzelor, la legarea catargelor etc. 4. (Fig.) Uneltire, intrig─â, ma╚Öina╚Ťie. [Cf. fr. manoeuvre, rus. manevr, germ. Man├Âver < lat. manus ÔÇô m├ón─â, opera ÔÇô lucru].
MANEVRÁ vb. I. intr. 1. (despre trenuri) a executa o manevră (3). 2. (despre trupe) a executa diferite mișcări tactice. 3. (fig.) a unelti. II. tr. 1. a conduce, a pune în mișcare o navă. 2. a mânui, a folosi (fonduri, bani). (< fr. manoeuvrer)
MAN├ëVR─é s. f. 1. manevrare. 2. (pl.) preg─âtire tactic─â a trupelor terestre sau a flotei ├«n condi╚Ťii asem─ân─âtoare cu cele de pe c├ómpul de lupt─â. 3. totalitatea opera╚Ťiilor de compunere ╚Öi de descompunere a treburilor, de conducere a unei nave etc. 4. par├óm─â la fixarea ╚Öi manevrarea velelor, la legarea catargelor etc. 5. (fig.) uneltire, intrig─â, ma╚Öina╚Ťie. (< fr. manoeuvre)
man├ęvr─â (man├ęvre), s. f. ÔÇô Lupt─â, manoper─â. Fr. manoeuvre, cf. it. manovra. E dubletul lui manoper─â, s. f., format artificial dup─â fr., ca sp. maniobra. ÔÇô Der. manevra, vb.
A MANEVR├ü ~├ęz 1. intranz. 1) (despre vehicule) A face manevre. 2) fig. A face uz de diverse mijloace (incorecte) pentru a atinge un anumit scop. 2. tranz. (aparate, dispozitive, instala╚Ťii tehnice etc.) A folosi cu ajutorul m├óinilor, dirij├ónd cu dib─âcie; a m├ónui; a manipula. /<fr. manoeuvrer
MAN├ëVR─é ~e f. 1) mai ales la pl. Deplasare a trupelor, sus╚Ťinut─â de regruparea organizat─â ╚Öi rapid─â a acestora ├«n timpul opera╚Ťiilor militare, pentru a ataca inamicul pe nea╚Öteptate sau pentru a le reorganiza ├«n urma unui insucces. 2) Ansamblu de exerci╚Ťii tactice, prev─âzute pentru instruirea militar─â a trupelor ├«n condi╚Ťii asem─ân─âtoare cu cele de lupt─â. 3) Totalitate de opera╚Ťii necesare pentru constituirea sau desfacerea unei garnituri de tren. 4) Ansamblu de opera╚Ťii executate ├«n vederea schimb─ârii direc╚Ťiei de deplasare a unei nave, mai ales ├«n timpul acost─ârii sau ie╚Öirii din port. 5) fig. Mijloc de a ac╚Ťiona ├«n vederea atingerii cu orice pre╚Ť a unui scop. 6) Par├óm─â folosit─â la fixarea ╚Öi m├ónuirea p├ónzelor ╚Öi a catargelor. /<fr. manoeuvre
manevrà v. 1. a mișca sau dirija o corabie; 2. a executa manevre militare; 3. fig. a lua măsuri spre a reuși: a manevrat foarte bine.
manevr─â f. 1. mi╚Öcarea trupelor ├«n campanie; 2. arta de a face evolu╚Ťiuni cu o corabie. V. manoper─â.
*man├ęvr─â f., pl. e (rus. man├ęvr, pl. -vry, d. germ. man├Âver, care e fr. manoeuvre, it. manovra, d. lat. pop. *manu├│pera [manu, cu m├«na ╚Öi ├│pera, oper─â, lucrare], apo─ş *man├│pera. V. manoper─â). Mar─ş exerci╚Ťi─ş sa┼ş evolu╚Ťiun─ş ale une─ş armate sa┼ş flote. Fig. Manoper─â, uneltire, tertip. (╚śi propri┼ş ╚Öi fig. se uziteaz─â ma─ş mult la pl.).
*manevr├ęz v. tr. (d. manevr─â; fr. manoeuvrer). Pun ├«n mi╚Öcare, fac s─â func╚Ťioneze cu m├«na un instrument, o ma╚Öin─â: a manevra c├«rma. V. intr. Lucrez cu o ma╚Öin─â: pompieri─ş manevra┼ş bine cu pompa. (Ca comand─â: Manevra╚Ť─ş). Vorbind de trupe, de o flot─â, fac mi╚Öc─âr─ş, evolu╚Ťiun─ş: cavaleria a manevrat bine. Vorbind de un comandant, conduc, ├«nv├«rtesc bine trupele, flota: generalu a manevrat a╚Öa de bine, ├«n c├«t a t─â─şat retragerea du╚Ömanulu─ş. Fig. Uneltesc, combin o serie de ac╚Ťiun─ş, de demersur─ş p. un scop.
MANEVRA vb. a manipula, a mînui, (înv.) a mania. (A ~ un dispozitiv.)
MANEVR─é s. 1. (MIL.) (├«nv.) manoper─â. (~e de infanterie.) 2. manevrare, manipulare, m├«nuire, (rar) manipula╚Ťie. (~ unui sistem tehnic.)
manevr─â s. v. INTRIG─é. MA╚śINA╚ÜIE. STRATAGEM─é. SUBTERFUGIU. ╚śIRETENIE. ╚śIRETLIC. ╚śMECHERIE. TERTIP. TRUC. UNELTIRE. VICLENIE. VICLE╚śUG.
MANEVR─é PE VERTICAL─é opera╚Ťiune militar─â, const├ónd ├«n plasarea pe calea aerului a unei grup─âri de for╚Ťe ├«n flancul sau ├«n spatele inamicului. Manevra pe vertical─â cap─ât─â o larg─â ├«ntrebuin╚Ťare ├«n condi╚Ťiile actuale datorit─â dezvolt─ârii avia╚Ťiei, elicopterelor, trupelor aeromobile ╚Öi de desant aerian. Rapiditatea manevrei pe vertical─â ╚Öi surprinderea inamicului pot schimba aspectul opera╚Ťiei, f─âc├óndu-se posibile ├«ntoarcerea flancurilor, interceptarea comunica╚Ťiilor ╚Öi lovirea rezervelor inamicului. Manevra pe vertical─â u╚Öureaz─â ├«ndeplinirea misiunilor de c─âtre trupele care ac╚Ťioneaz─â frontul.
a avea loc de ├«ntors / de manevr─â expr. a avea condi╚Ťii favorabile pentru desf─â╚Öurarea unei activit─â╚Ťi
manevr─â, manevre s. f. 1. (mai ales la pl.) uneltire ├«ntreprins─â de cineva pentru a-╚Öi atinge scopurile; tertip. 2. (intl.) fapt─â antisocial─â. 3. (de╚Ť.) afacere cu obiecte interzise ├«n penitenciar.
omul manevr─â expr. (de╚Ť.) de╚Ťinut descurc─âre╚Ť, care ╚Ötie s─â fac─â rost de tot ce are nevoie.

Manevr─â dex online | sinonim

Manevr─â definitie

Intrare: manevr─â
manevr─â substantiv feminin
  • silabisire: -vr─â
Intrare: manevra
manevra verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -vra