manelă definitie

11 definiții pentru manelă

MANÉLĂ, manele, s. f. Piesă de lemn brut, cu lungime variind după întrebuințări, folosită mai ales în construcții. ♦ Manetă. – Din it. manella.
MANÉLĂ, manele, s. f. Piesă de lemn brut, cu lungime variind după întrebuințări, folosită mai ales în construcții. – Din it. manella.
MANÉLĂ, manele, s. f. Piesă de lemn, rotundă și subțire, folosită la executarea schelelor în construcții, ca drug de căruță etc. ♦ Bară scurtă de lemn sau de metal, folosită ca pîrghie pentru a pune în mișcare un mecanism sau un dispozitiv (cabestan, teasc de struguri etc.).
manélă (piesă de lemn) s. f., g.-d. art. manélei; pl. manéle
manélă (tehn.) s. f., g.-d. art. manélei; pl. manéle
MANÉLĂ s. v. rangă.
MANÉLĂ s.f. (Constr.) Piesă de lemn brut rotund, folosită la cofraje, schele etc. ♦ Manetă. [< it. manella].
MANÉLĂ s. f. bară de lemn folosită la cofrage, schele etc. (< it. manella)
manélă (manéle), s. f.1. Manivelă. – 2. Zăvor. Ngr. μανέλα (Scriban).
manélă f., pl. e (ngr. manéla, d. it. manella, care vine d. mano, mînă). Sud. Drug de lemn, ca de vre-un metru și ceva, care se pune de-a curmezișu ușiĭ și se prinde în ceva pin ăuntru ca s’o ție bine încuĭată. Pîrghie de rîdicat greutățĭ. În scîndurărie, prăjină de brad lungă de vre-o 4 metri.
mane s. v. RANGĂ.

manelă dex

Intrare: manelă
manelă substantiv feminin