Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 22541:

MÁNDRĂ, mandre, s. f. Îngrăditură de nuiele, de stuf sau de șipci, așezată de-a curmezișul unei ape pentru a înlesni prinderea sau păstrarea peștilor. – Din ngr. mándra.

Mandră dex online | sinonim

Mandră definitie