Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 422166:

MANDRINÁ vb. I. tr. A lărgi găurile pieselor inelare sau tubulare cu ajutorul mandrinului. ♦ A îmbina etanș capătul unei țevi cu o placă metalică. [< fr. mandriner].

mandrinare definitie

mandrinare dex