Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

14 defini╚Ťii pentru mandrinare

MANDRIN├ü, mandrinez, vb. I. Tranz. 1. A ├«mbina cu ajutorul mandrinei dou─â piese metalice pentru a realiza o ├«nchidere etan╚Ö─â. 2. (Tehn.) A l─ârgi g─âurile pieselor inelare sau tubulare cu ajutorul mandrinei. ÔÇô Din fr. mandriner.
MANDRIN├üRE, mandrin─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a mandrina ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. mandrina.
MANDRIN├ü, mandrinez, vb. I. Tranz. 1. A ├«mbina cu ajutorul mandrinei dou─â piese metalice pentru a realiza o ├«nchidere etan╚Ö─â. 2. (Tehn.) A l─ârgi g─âurile pieselor inelare sau tubulare cu ajutorul mandrinei. ÔÇô Din fr. mandriner.
MANDRIN├üRE, mandrin─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a mandrina ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. mandrina.
MANDRIN├ü, mandrinez, vb. I. Tranz. A ├«mbina, cu ajutorul mandrinei de l─ârgit, o ╚Ťeav─â cu o plac─â perforat─â pentru a realiza o ├«ncheietur─â etan╚Ö─â.
MANDRIN├üRE, mandrin─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a mandrina ╚Öi rezultatul ei.
mandriná (a ~) vb., ind. prez. 3 mandrineáză
mandrináre s. f., g.-d. art. mandrinắrii; pl. mandrinắri
mandrin├í vb., ind. prez. 1 sg. mandrin├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. mandrine├íz─â
mandrináre s. f., g.-d. art. mandrinării; pl. mandrinări
MANDRIN├ü vb. I. tr. A l─ârgi g─âurile pieselor inelare sau tubulare cu ajutorul mandrinului. ÔÖŽ A ├«mbina etan╚Ö cap─âtul unei ╚Ťevi cu o plac─â metalic─â. [< fr. mandriner].
MANDRIN├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a mandrina ╚Öi rezultatul ei. [< mandrina].
MANDRINÁ vb. tr. a lărgi găurile pieselor inelare sau tubulare prin deformare plastică cu ajutorul mandrinului. (< fr. mandriner)
MANDRIN├üRE (< mandrina) s. f. Opera╚Ťie de l─ârgire a g─âurilor unor piese, a capetelor unor ╚Ťevi ╚Öi, ├«n general, de deformare plastic─â cu ajutorul mandrinului.

Mandrinare dex online | sinonim

Mandrinare definitie

Intrare: mandrina
mandrina verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: mandrinare
mandrinare substantiv feminin