Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

23 defini╚Ťii pentru mandrin─â

MANDR├ŹN s. n. v. mandrin─â.
MANDRIN├ü, mandrinez, vb. I. Tranz. 1. A ├«mbina cu ajutorul mandrinei dou─â piese metalice pentru a realiza o ├«nchidere etan╚Ö─â. 2. (Tehn.) A l─ârgi g─âurile pieselor inelare sau tubulare cu ajutorul mandrinei. ÔÇô Din fr. mandriner.
MANDR├ŹN─é, mandrine, s. f. 1. Dispozitiv de fixare pe o ma╚Öin─â-unealt─â a unei piese ├«n vederea prelucr─ârii acesteia sau a unei scule cu care se efectueaz─â opera╚Ťia de prelucrare. 2. (Tehn.) Priboi1 (1). 3. S├órm─â care se introduce ├«n interiorul instrumentelor inelare sau tubulare pentru a le destupa. [Var.: mandr├şn s. n.] ÔÇô Din fr. mandrin.
MANDR├ŹN s. n. v. mandrin─â.
MANDRIN├ü, mandrinez, vb. I. Tranz. 1. A ├«mbina cu ajutorul mandrinei dou─â piese metalice pentru a realiza o ├«nchidere etan╚Ö─â. 2. (Tehn.) A l─ârgi g─âurile pieselor inelare sau tubulare cu ajutorul mandrinei. ÔÇô Din fr. mandriner.
MANDR├ŹN─é, mandrine, s. f. 1. Dispozitiv de fixare pe o ma╚Öin─â-unealt─â a unei piese ├«n vederea prelucr─ârii acesteia sau a unei scule cu care se efectueaz─â opera╚Ťia de prelucrare. 2. (Tehn.) Priboi1 (1). 3. S├órm─â care se introduce ├«n interiorul instrumentelor inelare sau tubulare pentru a le destupa. [Var.: mandr├şn s. n.] ÔÇô Din fr. mandrin.
MANDR├ŹN, mandrine, s. n. (Tehn.) Dorn.
MANDRIN├ü, mandrinez, vb. I. Tranz. A ├«mbina, cu ajutorul mandrinei de l─ârgit, o ╚Ťeav─â cu o plac─â perforat─â pentru a realiza o ├«ncheietur─â etan╚Ö─â.
MANDR├ŹN─é, mandrine, s. f. Dispozitiv pentru fixarea unei piese de prelucrat sau a uneltelor cu care se face prelucrarea. Mandrin─â universal─â de strung.
mandr├şn (dorn) s. n., pl. mandr├şne
mandriná (a ~) vb., ind. prez. 3 mandrineáză
mandr├şn─â (dispozitiv de prindere) s. f., g.-d. art. mandr├şnei; pl. mandr├şne
mandr├şn (dorn) s. n., pl. mandr├şne
mandrin├í vb., ind. prez. 1 sg. mandrin├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. mandrine├íz─â
mandr├şn─â (dispozitiv de prindere) s. f., g.-d. art. mandr├şnei; pl. mandr├şne[1]
MANDR├ŹN─é s. (TEHN.) dudgeon.[1]
MANDR├ŹN s.n. 1. Pies─â ascu╚Ťit─â folosit─â la g─âurirea tablei metalice; dorn, priboi. ÔÖŽ Unealt─â pentru l─ârgirea sau formarea g─âurilor din piese tubulare sau inelare. ÔÖŽ Dispozitiv pentru fixarea pieselor de prelucrat sau a uneltelor. 2. S├órm─â care se a╚Öaz─â ├«n─âuntrul instrumentelor g─âunoase (ace, trocare etc.) pentru a ├«mpiedica astuparea lor. [Pl. -ne, -nuri, var. mandrin─â s.f. / < fr. mandrin].
MANDRIN├ü vb. I. tr. A l─ârgi g─âurile pieselor inelare sau tubulare cu ajutorul mandrinului. ÔÖŽ A ├«mbina etan╚Ö cap─âtul unei ╚Ťevi cu o plac─â metalic─â. [< fr. mandriner].
MANDR├ŹN─é s.f. v. mandrin.
MANDR├ŹN s. n. 1. pies─â ascu╚Ťit─â folosit─â la g─âurirea tablei metalice; dorn, priboi. ÔŚŐ unealt─â calibrat─â pentru l─ârgirea sau formarea g─âurilor din piese tubulare sau inelare. 2. s├órm─â care se a╚Öaz─â ├«n─âuntrul instrumentelor g─âunoase (ace, trocare etc.) pentru a ├«mpiedica astuparea lor. (< fr. mandrin)
MANDRINÁ vb. tr. a lărgi găurile pieselor inelare sau tubulare prin deformare plastică cu ajutorul mandrinului. (< fr. mandriner)
MANDR├ŹN─é s. f. dispozitiv pentru fixarea pieselor de prelucrat sau a uneltelor. (< fr. mandrin)
MANDR├ŹN─é ~e f. 1) Dispozitiv pentru fixarea pieselor de prelucrat sau a uneltelor cu ajutorul c─ârora se execut─â opera╚Ťii de prelucrare. 2) Unealt─â de perforat prin lovire const├ónd dintr-o bar─â de o╚Ťel, ascu╚Ťit─â la unul din capete; dorn; priboi. 3) S├órm─â care se introduce ├«n interiorul instrumentelor inelare sau tubulare pentru a le destupa. /<fr. mandrin[1]

Mandrin─â dex online | sinonim

Mandrin─â definitie

Intrare: mandrin─â
mandrin─â substantiv feminin
mandrin 1 pl. -e substantiv neutru
mandrin 2 pl. -uri substantiv neutru
Intrare: mandrina
mandrina verb grupa I conjugarea a II-a